Spectacolele de teatru care abordează tematici sociale au devenit tot mai populare în România, reușind să expună publicului probleme despre care cei care stau în sală pe scaune poate nici nu au știut. Spectacole care pun sare pe rană, scot la suprafață subiecte despre care refuzăm să discutăm sau despre care nu avem suficiente informații astfel încât să discutăm.
Adina Lazăr este un regizor care, de-a lungul anilor, a adunat în portofoliu numeroase spectacole care abordează probleme sociale despre care se vorbește prea puțin. Un exemplu ar fi „Eat Me”, spectacol care a avut premiera în urmă cu aproape cinci ani și care avea în centru ideile preconcepute pe care le are societatea despre oamenii supraponderali.
În martie 2022, Adina Lazăr a revenit în forță cu un spectacol tot despre un subiect care este discutat prea puțin: dificultățile prin care trec românii care au lucrat în mine, după închiderea acestora. Spectacolul„ Flori de mină” (de Székely Csaba), a fost pus în scenă la Teatrul Municipal din Baia Mare.
„Spectacolul ne invită într-un vis lucid, care e realitatea nefardată a zilelor noastre. Închiderea minelor în Maramureș a frânt destine umane, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Oamenii își îneacă amarul în alcool. Iubirile imposibile sunt înăbușite în fașă. Iván și Ilonka au un tată bolnav, țintuit la pat, care vrea să-i dezmoștenească. Lupta cu absurdul vieții crește alarmant numărul sinuciderilor. Violența e și ea rezultanta condițiilor mizere în care își duc traiul cei rămași fără slujbă. Personajele se agață de o fărâmă de speranță: plecarea la oraș. Un spectacol tulburător care despică firul în patru și scoate la lumină sclipirile și umbrele sufletului uman, într-un liant plin de umor, ironie amară și poezie”, se arată în descrierea spectacolului.
Închiderea minelor, de-a lungul anilor, a lăsat răni adânci printre oamenii care locuiau în zonele miniere și care trăiau exclusiv din această îndeletnicire. Au rămas fără locuri de muncă, fără o sursă de venit, mulți ajungând să își vândă apartamentele și casele pentru a putea trăi. Unii au început să își îngroape necazul în alcool, alții și-au pus capăt zilelor, nemaștiind încotro să o ia pentru a putea supraviețui.
Acțiunea are loc într-o fostă localitate minieră, unde oamenii trăiesc din șomaj, fiecare având propriile probleme și drame, majoritatea fiind convinși că minerii au adus în lume după ei „blestemul minei”, care îi urmărește oriunde ar merge. Aici, în această mică localitate, timpul parcă stă în loc. Ivan (Andrei Dinu) așteaptă moartea tatălui său, grav bolnav, sperând că va primi casa drept moștenire și va putea pleca altundeva, unde viața lui ar putea căpăta un sens. El își îngrijește tatăl ajutat de sora sa vitregă, Ilonko (Denisa Blag), care a revenit în sat după ce soțul ei a fost ucis. Tot acest blestem pare să fie cel responsabil și pentru creșterea ratei a sinuciderilor din sat.
Spectacolul concentrează diverse tematici, având ca punct de pornire drama localităților miniere: alcoolismul, sinuciderile, violența în familie. Cercul vicios în care sunt prinse aceste personaje este ilustrat cel mai bine de Mihály (Eduard Bîndiu), un medic care a ajuns de pe băncile facultății în sat și s-a lăsat prins în absurdul situației, a ajuns să consume mult prea mult alcool și nu mai are energia să plece.
Tematica violenței în familie este ilustrată prin intermediul relației dintre Irma (Inna Andriuca) și Illés (Ioan Constantin). Soțul, deși nu are probleme cu alcoolul, își agresează fizic soția, iar aceasta caută refugiu în brațele lui Iván.
Spectacolul îți lasă un gust amar și te ajută să înțelegi alte drame decât ale tale, de aceea recomand un scurt drum până la Baia Mare pentru vizionare.
Următoarea reprezentație va avea loc în luna mai. Urmăriți pagina de Facebook a Teatrului Municipal Baia Mare pentru detalii.
Distribuția: Iván – Andrei Dinu, Ilonka – Denisa Blag, Mihály – Eduard Bîndiu, Irma – Inna Andriuca, Illés – Ioan Costin. Regia: Adina Lazăr. Scenografia: Irina Chirilă. Designer colaborator: Adrian Balcău. Sound design: Adrian Piciorea. Asistentă costume: Teodora Frîncu. Coregrafia: Raul Hotcas. Grafica: Milena Mistodie. Regie tehnică și sonorizare: Dan Prodan. Înregistrări: Petru Damșa. Lumini: Sandu Șimonca și Felix Mare. Proiecții video: Teodor Molnar. Filmări: Liviu și Cristian Popovici. Sufleur: Eugen Petrușca
Fotografii articol: Marius Șumlea
