Luna aceasta este despre drepturile individului care face parte dintr-o minoritate sexuală. Identitatea de gen și orientarea sexuală diversă sunt teme care au fost dezbătute în nenumărate producții cinematografice, multe dintre ele premiate la Oscar și la festivalurile internaționale. Din păcate, cu excepția câtorva drame ca The Imitation Game (2014), Call Me by Your Name (2017), The Danish Girl (2015), Brokeback Mountain (2005), Moonlight (2016) sau lungmetrajele lui Almodóvar, filmele din această categorie ori n-au primit destulă atenție din partea publicului, ori au intrat în anonimat încă de la lansare, așa că am decis să recomand câteva filme care e foarte probabil să nu fi ajuns în bula ta socială până acum.
Primul regizor care merită menționat aici este Xavier Dolan, o persoană queer care a debutat cu filmul semi-autobiografic I Killed My Mother/J’ai tué ma mère (2009) la vârsta de 20 de ani. Cu excepția lui Mommy (2014), care se depărtează tematic de restul lungmetrajelor din filmografia acestuia, Xavier reușește să ofere o imagine onestă a realității cu care se confruntă comunitatea din care face parte. Heartbeats/Les amours imaginaires (2010) prezintă relația dintre trei persoane, văzută din trei unghiuri diferite; Laurence Anyways (2012) are în prim-plan o persoană transgender; Tom at the Farm/Tom à la ferme (2013) și It’s Only the End of the World/Juste la fin du monde (2016) au un vibe nostalgic și personaje în strânsă legătură cu trecutul, iar Matthias et Maxime (2019) este un alt film despre sentimente ascunse, ce își merită locul în Dolanversul pe care trebuie să îl explorezi, mai ales dacă ești cinefil.
You and the Night/Les rencontres d’après minuit (2013) și Knife + Heart/Un couteau dans le coeur (2018) sunt cele două lungmetraje ale lui Yann Gonzalez, un alt regizor francez care prezintă diversitatea preferințelor sexuale. Spre deosebire de Dolan, Gonzales se folosește de un alt stil pentru a ilustra această temă, utilizând elemente suprarealiste și horror, în niște cadre foarte dreamy.
Taboo/Gohatto (1999), ultimul film realizat de Nagisa Ôshima și una dintre cele mai arătoase producții ale sale, pune în aplicare un scenariu destul de îndrăzneț și neobișnuit despre tensiunea sexuală dintre samurai. Acesta a mai atins tema homosexualității în ’83, când a regizat filmul Merry Christmas, Mr. Lawrence, doar că abordarea a fost mai subtilă. Spre deosebire de Taboo, în care personajele urmau calea unei dorințe distructive, Merry Christmas… prezintă tipologia înfrânatului, care își reprimă sentimentele pentru persoana de același sex… personaj interpretat de Ryuichi Sakamoto, care a și compus coloana sonoră pentru fiecare dintre cele două filme.
Alte mențiuni importante: Portrait of a Lady on Fire/Portrait de la jeune fille en feu (2019) și The Favourite (2018), două filme a căror acțiune se petrece într-un trecut îndepărtat, Happy Together/Chun gwong cha sit (1997), de la vizionarul Kar-Wai Wong, The Whispering of the Gods/Gerumaniumu no yoru (2005) – o producție nonconformistă despre fetișuri, semnată de Tatsushi Ômori, filmul mexican I Dream in Another Language/Sueño en otro idioma (2017), Female Trouble (1974) și restul filmelor regizate de John Waters înainte de anii ’80, God’s Own Country (2017), Like Grains of Sand/Nagisa no Shindobaddo (1995), Maurice (1987), Slight Fever of a 20-Year-Old/Hatachi no binetsu (1993), Beach Rats (2017) și Your Name Engraved Herein/Ke zai ni xindi de mingzi (2020).
