Când vine vorba despre călătorit, zic și eu la fel ca Susan Sontag: „Nu am fost peste tot, dar este pe lista mea”. Îmi place să mă las surprinsă de planurile pe care le are viața pentru mine — așa am ajuns în Australia și Columbia —, dar și să planific riguros următoarea plecare, cum a fost cazul, cel mai recent, cu road trip-ul sloven.
Înainte să mă întind la povești, vreau să subliniez un singur lucru: dacă nu aveți Slovenia pe lista de locuri de vizitat măcar o dată în viață, să faceți bine să o adăugați. Este o țară carte poștală, o Elveție mai prietenoasă cu bugetul, cum îmi place mie să glumesc. Relativ aproape de România, este o opțiune bună când vrei să eviți zborul cu avionul sau, așa cum a fost cazul nostru, când vrei să îl iei pe Zdreanță cel cu ochii de faianță cu tine.
Călătoritul cu un câine — o femelă de husky de 3 ani, ca să aveți tabloul complet — s-a dovedit mai agreabil și mai ușor de gestionat decât mă așteptam. Bine, a contat mult și faptul că Slovenia este o țară foarte dog friendly – ai voie cu câinele (aproape) peste tot. Dar să o luăm cu începutul.
Atracții pe drum
Cum spuneam, am ales Slovenia pentru proximitate și pentru diversitatea formelor de relief, conștientă fiind că vacanța se va petrece predominant la exterior — deci nu tu cinema, escape rooms sau muzee. Drumul, deși nu tocmai scurt, a fost pitoresc, într-atât încât abia dacă am reușit să termin o carte (și aia începută deja) — efectiv nu am putut să îmi iau ochii de la peisaje. E mai greu până ieși din țară, mai ales dacă ai ghinionul să prinzi aglomerație în vama Nădlac, dar după aceea, până în Ljubljana — încă mai verific pe Google să mă asigur că am scris corect — sunt cam 7 ore de condus, aproximativ 670 km, mulți pe autostradă. Bașca, mai vezi și lacul Balaton, cel mai mare lac din Europa Centrală, și Maribor, al doilea oraș ca mărime din Slovenia — dar aici este opțional, noi am decis să nu ieșim de pe autostradă și să ne oprim direct în Ljubljana.
Două nopți în capitală
Am stat două nopți în capitală, dar orașul în sine poate fi vizitat într-o singură zi, la pas. Cazarea noastră a fost lângă zona de pădure, legată de centrul orașului prin parcul Tivoli, spre bucuria Yrsei, care a avut ocazia să vadă căprioare zburdând libere. Ar fi putut să vadă mult mai multe animale, ținând cont de faptul că, teoretic, este permis accesul câinilor la grădina zoologică, dar curiozitatea ei nu ar fi fost pe măsura timpului disponibil, astfel că am lăsat-o pe data viitoare. Și la muzee am fi putut să intrăm liniștiți, toate cele pe lângă care am trecut afișând mesajul: avem noi grijă de câinele tău cât timp tu vizitezi muzeul.
Restaurante
Inclusiv la Hiša Franko, restaurantul cu două stele Michelin al Anei Ros, votată cea mai bună femeie Chef din lume în 2017, te primeau cu câinele (dar nu și cu copii sub 12 ani). Nu, nu am mâncat aici, am trecut doar ca să cumpărăm niște brânzeturi și vinuri locale de la magazinul lor, timp suficient pentru Yrsa să-și facă plinul de complimente și mângâieri.
Am fost, în schimb, la Hiša Polonka, tot în Kobarid, ruda mai mică și mai puțin pretențioasă, dar pe care o recomand răspicat — a fost, de departe, cea mai bună masă din tot periplul sloven, urmată de platoul cu produse locale din campingul Jelinc.
Un oraș iubibil, protejat de dragoni
Revenind la Ljubljana, cum să nu te îndrăgostești de un oraș care își poartă iubirea în nume? Pentru că eu aleg să cred în varianta care atestă că rădăcina lingvistică a numelui provine din limba slavă, unde „ljub” înseamnă „a iubi”. Și chiar e iubibil, cu toate cele 17 poduri ale lui, cu Ljubljenica cea molcomă, cu oamenii lui mereu cu zâmbetul pe buze, cu cetatea care tronează țanțosă pe deal, cu mulțimea de spații verzi, cu clădirile lui cu fațade colorate și cu dragonii răspândiți pe te miri unde. Dragonul este atât protector, cât și simbol al orașului, conferindu-i putere, curaj și înțelepciune.
Călătoritul în extrasezon și farmecul ploilor din vacanță
Recomand, pe cât posibil, călătoritul în extrasezon pentru a evita mulțimile de turiști — că, de multe ori, și prețurile se întâmplă să fie mai bune, este un alt bonus. La Cheile Vintgar, de exemplu, unde de obicei sunt cozi mari și se înaintează destul de greu pe traseu, am mers fluierând pe podețele acelea de lemn, în ritmul propriu — e drept că ne-a și plouat mărunt în ziua respectivă, dar e lucru știut că ploile au alt farmec în vacanță, nu?
Doar în Kranjska Gora am simțit că e extrasezon — am fost în Slovenia la început de mai —, întrucât multe restaurante și magazine erau închise, dar să fim serioși, nu pentru asta ne-am dus acolo, ci pentru peisajele spectaculoase. Doar câteva exemple: lacul Jasna (cum se reflectă munții în apa lacului în zilele senine!), rezervația naturală Zelenci, cascadele Martuljek și Peričnik, pasul Vršič cu toate cele 50 de viraje în ac de păr și cu biserica rusească, o capelă mică din lemn construită în memoria prizonierilor ruși din Primul Război Mondial, care au murit în timpul construirii drumului.
Iar dacă tot ești în Kranjska Gora, este păcat să nu treci la vecinii italieni și să te plimbi pe malul lacurilor Fusine—- o să îți ia cam 20 de minute să ajungi, cu tot cu parcat. Plus că te vei întoarce cu niște fotografii ca din tutorialele pentru aplicațiile de editare foto (în varianta after, evident), fără să faci nimic altceva decât să apeși pe un buton, mai ales dacă te nimerești în zonă la apus. Numai pentru asta și tot merită drumul (scurt). Ca fapt divers, dacă ai mai mult timp de explorat, tot la o aruncătură de băț (de schi) este și Germania.
De asemenea, de neratat
Valea râului Soča este și ea o destinație de neratat, verde și sinuoasă, cu ape de o culoare ireală (lucru datorat pietrei de calcar, foarte comună prin aceste locuri). Merită văzut aici: izvorului râului Soča (traseu destul de solicitant, mai ales când ai de ținut lesa într-o mână, în timp ce cu cealaltă strângi puternic de o bară de fier, pentru a putea urca), Great Soča Gorge, Šunikov Vodni Gaj (fix așa e de găsit pe Google Maps) și, mai ales, cheile Tolmin, care, personal, mi-au plăcut mai mult decât suratele mai populare, cheile Vintgar.
Aa, și tot musai, cascada Kozjak. Merită să stai cu ochii în patru și după poduri, sunt foarte multe, variate și fotogenice. De mâncat, am zis deja, musai în Kobarid, la Hiša Polonka. Să recomand și o cazare acum, preferata mea din întreaga excursie: Klavze 28 îi zice (aceasta este și adresa, de altfel). Departe de zgomote și de agitație, într-o oază de un verde intens, cu ieșire spre râu și cu propria grădina de zarzavat, cu colțuri de relaxare și de citit, atenție la detalii și, bonus, un mic dejun delicios, Klavze 28 mi-a oferit tihna de care până și eu am nevoie, câteodată.
M-am ambiționat să ajungem și în Piran, un orășel cochet de pe coasta Mării Adriatice — clar merită vizitat, dar nu este necesar rămasul peste noapte, cum am făcut noi. Principalul inconvenient: nu ai voie cu mașina în interiorul orașului, trebuie să o lași în parcarea rezervată turiștilor, care nu este departe de oraș — sunt cam 15 minute de mers pe jos de la garaj și până în centru —, dar este destul de costisitoare, 26 de euro pe zi. Înțeleg că la fel stau lucrurile și în Portorož, celălalt orășel de coastă al Sloveniei.
Zona viticolă a Sloveniei
Ca să ajungi din Most na Soči (unde este cazarea aceea minunată de care ziceam mai sus) în Piran, drumul te poartă prin zona viticolă a Sloveniei, cu peisaje desprinse parcă dintr-un ghid turistic pentru Toscana. Nu știam că Slovenia produce așa vinuri bune, — hello, orange wine! — dar după această vacanță, nici că o să mai uit. Pentru o degustare de vinuri cu priveliște inclusă și atmosferă aparte, diferită de tot ce a însemnat Slovenia până în acest punct, obligatoriu de oprit în orășelul medieval Šmartno din regiunea Brda. O încântare, de-a dreptul!
Nu de puține ori mi s-a întâmplat să constat că cele mai cunoscute atracții turistice sunt supraestimate. Ei bine, mă bucur să raportez că nu a fost cazul și aici. Peștera Postojna, castelul Predjama (cel mai mare castel din lume construit la intrarea unei peșteri), lacurile Bled și Bohinj, cheile Vintgar — mi-au plăcut toate foarte mult fără excepție. M-aș întoarce, neîndoios, în Ljubljana cea verde, pentru tot ceea ce am văzut și mi-a plăcut și, mai ales, pentru ceea ce nu am apucat să văd și să trăiesc, și m-aș întoarce, în mod cert, în parcul Triglav, pentru toate drumețiile pentru care nu am fost pregătiți.
Cu răsuflarea tăiată și gura căscată, cam asta a fost starea mea naturală în această vacanță — lucru pe care ți-l doresc și ție. Go explore!
