În plină campanie electorală pentru prezidențiale și parlamentare, politicienii noștri au găsit secretul succesului: pelerinajul la Sfânta Parascheva. Cu un popor care așteaptă de la președintele său să fie mai degrabă evlavios decât competent, asistăm la o competiție absurdă a credincioșiei, condimentată cu selfie-uri și disimulări grosolane. Pentru a câștiga președinția, nu mai trebuie să ai cunoștințe de economie, să înțelegi politica internațională sau măcar să ai o viziune coerentă asupra viitorului, e suficient să treci pe la moaște în drumul spre Cotroceni.
Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, marii strategi ai pioșeniei politice, au ales să stea în mijlocul mulțimii, sperând că doar-doar vor fi percepuți ca lideri ai poporului. Ciolacu, care apare la toate evenimentele religioase importante din calendar, pare să creadă că îmbunătățirea economiei și lipsa reformelor reale se rezolvă cu o cruce în plus în fața aparatelor de fotografiat. El e convins că un pic de evlavie afișată public poate compensa lipsa de soluții. Ciucă, generalul devenit ostaș, completează perfect tabloul, arătându-ne că nici liberalismul autohton nu poate rezista fără contemplare religioasă.
Spectacolul absurd a continuat cu Elena Lasconi, cuvioasa șefă a USR, care s-a strecurat și ea printre pelerini. USR-ul e partidul ăla care a criticat vehement asocierea politicienilor cu biserica și care a susținut la un moment dat separația clară între stat și religie. Dar, hei, când te bați pentru electoratul Șoșoacă-Simion, care poate aduce câteva procente în plus, mai faci o cruce și zici „Doamne, ajută”.
Că tot veni vorba de Șoșoacă, cum să lipsească marțea din post? Bineînțeles că promotoarea legionarismului și campioana populismului a marcat evenimentul cu o ploaie de selfie-uri în rândul pelerinilor. A imortalizat momentul sacru în care politica și religia se amestecă într-un carnaval grotesc, reușind să transforme hramul într-o nouă platformă electorală.
Iar Mircea Geoană se remarcă printre acești „martiri” ai campaniei electorale. Cine altcineva să stea la tribuna oficială, deasupra mulțimii, dacă nu social-democratul actualmente independent? Dar el nu stă cu poporul. Nu, el este un „salvator” bine poziționat, care se îngrijește de sus la cei care, în mod paradoxal, l-ar putea vota.
Atâta vreme cât pelerinajul la moaște devine criteriu de eligibilitate pentru funcția de președinte, nu putem lua adio de la orice șansă de modernizare reală. România este condamnată la stagnare, dar măcar e binecuvântată. Doamne, ajută-ne la alegeri!