Drăgălășenie și obscenitate: „Pământeni”, Sayaka Murata 

Tema canibalismului pare să apară tot mai des în literatura recentă, și acum o regăsim în romanul Pământeni, semnat de Sayaka Murata. Recent s-a mai tradus Noi, carnivorii, de Agustina Bazterrica, o carte extrem de dură. Deși e foarte probabil că nu va fi potrivit pentru mulți cititori, cei care se bucură de romane japoneze stranii, cu un simț al umorului negru și o perspectivă diferită asupra conformismului societal, cu siguranță îl vor aprecia. A fi extraterestru înseamnă a fi alienat, aici este cheia textului. Personajele nu se definesc prin ceea ce sunt, ci prin ceea ce nu sunt: ființe care se conformează modelului reproductiv.

„Puterile magice. Trebuie să-mi folosesc puterile magice, puterea întunericului a vântului oricare dintre ele nu contează. Înainte ca inima mea să înceapă să simtă ceva, trebuie să-mi folosesc puterile magice pe trupul meu.”

Natsuki, o fată de unsprezece ani, se simte străină în propria familie. Părinții o favorizează pe sora ei mai mare, iar cel mai apropiat confident al ei este un arici de pluș numit Piyyut, care pretinde că vine de pe planeta Popinpobopia cu o misiune specială, cea de a o ajuta să salveze Pământul. Într-o vară, când se afla în vacanță alături de vărul ei Yuu la casa bunicilor din regiunea muntoasă Nagano, Natsuki ajunge la concluzia că este extraterestră, simțindu-se incapabilă să se integreze în lumea din jur așa cum fac ceilalți. Peste ani, trăind împreună cu soțul ei, dar fără a avea relații intime, Natsuki este încă bântuită de umbrele copilăriei și decide să scape din „fabrica de copii/bebeluși” reprezentată de societate. 

Sayaka Murata explorează în Pământeni dinamica relațiilor dintre cei care au fost abuzați direct sau indirect, dintre indivizii cărora societatea le impune roluri pe care nu le-au ales (căsătorie, sexualitate normativă, intrarea în câmpul muncii), dintre personaje care își afirmă, prin încălcarea tabuurilor, prin incest, prin asexualitate, dorința de a-și controla propria viață și de a construi legături afective profunde și liber alese. Natsuki este convinsă că a fost contactată de extratereștri care o vor salva de viața într-o familie din clasa de mijloc japoneză. 

Protagonista principală este abuzată sexual de un profesor în copilărie, iar apoi este pedepsită când este prinsă dormind cu vărul ei Yuu, singura persoană care o înțelege, iar întâmplarea pare să îi oprească dezvoltarea, conducând-o la disocierea de propriul corp. În aceste condiții, jurământul de a supraviețui în orice condiții, pe care Natsuki și vărul ei îl fac, devine curând periculos.

Natsuki nu îl mai vede pe Yuu până când devine adultă. După ce găsește online un bărbat, Tomoya, cu care, după ce a intrat într-un mariaj contractual pentru a scăpa de mama sa crudă și de sora sa răsfățată, trăiește împreună într-un apartament spațios și folosește aparența căsătoriei pentru a evita ghearele familiilor lor lipsite de iubire și ale unei societăți represive. Fără niciun interes pentru sex sau romantism, cei doi ajung la concluzia că amândoi sunt extratereștri și toți oamenii sunt niște simpli muncitori cu creierul spălat într-o fabrică de făcut copii. 

Când îl vizitează pe Yuu în casa de munte izolată unde aventura din copilărie a avut loc cu mult timp în urmă, duo-ul platonic se transformă într-un trio, iar Tomoya decide că trebuie să încalce un tabu major. Dorind să trăiască într-un vid moral, verii nu fac niciun efort să-l oprească. Așa că el acționează conform planului său diabolic.

Povestea se îndreaptă spre un final înfiorător, din care Murata elimină fanteziile protagoniștilor din copilărie. Scriitoarea japoneză explorează temele asexualității și nonconformismului, așa cum a făcut-o și în Femeia minimarket. Umorul negru și tonul excentric, combinat cu elemente de drăgălășenie și obscenitate, fac din roman o lectură originală, o explorare captivantă a psihologiei umane și a complexității relațiilor interpersonale, văzute prin prisma unei protagoniste neconvenționale, dar și a unei povești ieșite din comun. Pe mine m-a oripilat și m-a atras în același timp, mai ales pentru că rezonez cu stilul adoptat de scriitoarea japoneză nu doar aici, dar și în alte romane de-ale sale. 

mm
Carmen Florea
Carmen Florea a visat să aibă propria librărie, însă pentru că a navigat cu sau fără voie către alte domenii, de câțiva ani a adoptat una la Cărturești (Carusel). Face PR și comunicare, realizează interviuri și redactează cărți. Booklover by default, are o slăbiciune pentru scriitorii sud-americani, portughezi și japonezi. Plăceri (ne)vinovate: clătitele, fotografia, drumețiile.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici