La finele lunii februarie, la teatrul Magic Puppet din Cluj-Napoca a avut loc premiera spectacolului „Dora”, în regia Oanei Tămaș. „Dora” este un spectacol nonverbal de animație. Acesta spune povestea unei femei în vârstă care suferă de demență și este prinsă între două lumi – labirintul minții sale pline de lacune și realitatea dură pe care i-o oferă viața într-un centru de îngrijire. Dar există lumină la capătul tunelului și aceasta vine sub forma terapiei prin artă.
Înainte de a vorbit despre spectacol, aș dori să discut puțin despre terapia prin artă și importanța ei. De-a lungul timpului, s-a demonstrat că proiectele artistice sunt o modalitate atât distractivă, cât și relaxantă pentru ca oamenii, indiferent de vârstă, să își exprime creativitatea, chiar și în cazul persoanelor care suferă de demență. Cu toate că nu există încă modalități de a vindeca în totalitate demența, terapia prin artă poate ajuta la stimularea creierului, astfel stârnind amintiri latente și uneori chiar încurajează pacientul să vorbească. Arta, de asemenea, creează oportunități de exprimare nonverbală.
Studiile arată că terapia prin artă ajută chiar și la stimularea funcției cognitive în diferite zone ale creierului și la îmbunătățirea comunicării, a funcției creierului și a interacțiunii sociale la persoanele care suferă de demență. Beneficiile prin artă în cazul demenței sunt vizibile imediat, pacienții dând dovadă de îmbunătățiri cognitive și comportamentale.
Toate acestea, dar și reticența medicilor în ceea ce privește această metodă de tratament alternativă au fost expuse în cadrul spectacolului pus în scenă de echipa Magic Puppet.
Povestea Dorei este una tristă, dar complet ancorată în realitatea zilelor noastre. O femeie vârstnică ce suferă de demență este internată într-un centru de îngrijire. Medicii o îndoapă cu calmante și ea își petrece majoritatea timpului singură și dormind. În momentul în care o terapeută specializată pe terapia prin artă începe să lucreze cu Dora și îmbunătățirile sunt vizibile, medicii o iau în derâdere și, de multe ori, anulează progresul făcut. Întreg spectacolul este realizat cu păpuși, singurul personaj interpretat de un actor fiind terapeuta care încearcă să o ajute pe Dora, prin artă, să se regăsească prin ceața amintirilor.
Chiar la începutul spectacolului o vedem pe Dora privindu-se în oglindă. Se caută, nu se recunoaște. Se atinge, dar pare că chipul nu este al ei, ci al unei străine. Zi de zi este bântuită de demonii ei, i se fac forțat injecții și i se administrează pe gât medicamente să doarmă, să nu fie o povară, iar terapia prin artă nu este văzută ca o alternativă viabilă. Spectacolul este fără replici, sugerând o lume mută, fiindcă prea puțini vorbesc despre asta.
Însă, odată ce terapeuta (interpretată de Georgiana Bighescu) începe să lucreze cu Dora, aceasta redescoperă copilul din ea, iar amintiri frumoase iau locul demonilor care o bântuie. Progresul însă pe care îl face terapeuta este încetinit de multe ori de cadrele medicale care îi închid fereastra, o modalitate simbolică prin care se sugerează că te taie legătura cu exteriorul, cu societatea, cu creativitatea.
Spectacolul încearcă să tragă un semnal de alarmă și reușește, fără să fie nevoie de cuvinte.
„Am realizat acest spectacol deoarece este nevoie să realizăm că aceste afecțiuni există, că trebuie să ne gândim la oamenii care sunt în astfel de situații. Să ne gândim că dacă sunt într-un cămin sau centru de îngrijire sunt cumva marginalizați, nu li se acordă suficientă atenție și nici medicina, din punctul meu de vedere, nu mi se pare că le acordă atenție din moment ce tratamentele nu par să dea rezultate. Din acest motiv terapia prin artă ar trebui să fie o alternativă care ar trebui practicată la scară largă. Am ales să realizăm acest spectacol deoarece teatrul de păpuși este o metodă bună de a aduce în discuție aceste subiecte delicate”, a explicat Oana Tămaș, regizoarea spectacolului.
Dora se va mai juca în data de 3 aprilie, de la ora 19:00, la Teatrul Magic Puppet din Cluj-Napoca.
Foto: Bianca Tămaș
