Şi, deodată, toţi oamenii din satul Peştera şi-au abandonat casele şi pur şi simplu au dispărut. Aşa începe noul roman al lui Cosmin Perța, „Dispariția” (Polirom, 2021). Bianca, o ziaristă de la Cluj, află destul de tîrziu despre această dispariţie colectivă ciudată şi senzaţională, dar despre care nu s-a scris nimic în presă, şi se duce, cu fotograful Lori, să investigheze cazul despre care nimeni din zonă nu vrea să spună nimic, nimeni nu-şi aminteşte sau nu vrea să povestească absolut nimic. Primarul comunei din care făcea parte satul doar se enervează pe ei şi zice că nu ştie nimic, au dispărut şi asta e, el era doar viceprimar atunci. Popa – că l-a luat Domnul la el, pentru că părintele dinaintea lui, dispărut şi el o dată cu restul satului, era foarte vrednic şi bun. Unicul neam al vreunuia din sat, baba Ilişca – că „satu acela tăt o fo un sat blăstămat”. Un cioban: „Îs duhuri rele aici”…
A doua linie de subiect e despre sătenii care dispar – acţiuni din trecut şi din visele (sau mai degrabă coşmarurile) Biancăi, planuri care se îmbrăţişează perfect, ambele hiperrealiste şi în acelaşi timp realist magice.
Tot studiind cazul, Bianca se redescoperă pe sine şi lumea în care trăieşte şi lucrează, „în care totul e controlat, cînd toate trusturile servesc cuiva, cum putem face lumină cînd totu-i ascuns şi securizat la cele mai înalte niveluri?” Cartea se citeşte dintr-o răsuflare, repede şi cu mare interes, iar finalul poetic te pune pe gînduri şi te trezeşte brusc la realitate. Lectură plăcută şi utilă!
Cosmin Perța, „Dispariția”, Polirom, 2021
