Deşi începe ca o declaraţie de dragoste pentru Paris, „Dimineți la Café Rostand. Motive pariziene” de Ismail Kadare (Humanitas Fiction, 2021, traducere de Marius Dobrescu, care a tradus peste 25 de cărți de Ismail Kadare) e, de fapt, o carte despre Albania şi despre sine, despre viaţa lui într-un regim totalitar, studiile la Moscova, visul despre Paris, cu care e „într-o relaţie” cu mult înainte să ajungă acolo (cele mai frumoase pagini despre Paris sînt alea scrise în Tirana!), refuzul de a se mai întoarce în Albania înainte de căderea regimului politic, după ce ajunge – datorită unei „neinvitații” – la Paris, unde i se publică o carte („soseam cu avionul, deci coboram din cer”).
Kadare are mult umor și ironie, „umor balcanic”, s-a spus. Cînd primește un e-mail de la un prieten scriitor croat care locuiește la Roma și care-i povestește că în cele două zile cît a fost la Zagreb a profitat și și-a cumpărat două locuri de veci, pentru el și soția lui, Ismail Kadare constată că îi e mai ușor să scrie scrisori decît e-mailuri, „spre deosebire de mai toată lumea” („Încerc să-i răspund, dar ezit. La început nu mi se pare ușor, apoi mi-e greu și, ceva mai încolo, imposibil. Firește, găsesc justificări. Nu e ușor să-i răspunzi celuilalt cînd îți scrie, din senin, că a cumpărat două locuri de veci. Să-i transmiți felicitări pentru casă nouă? Să cauți altă formulă? Mă concentrez, dar nu găsesc nici una. Doar cîteva vechi și uzate. De pildă: să-l stăpînești sănătos…”).
„Dimineți la Café Rostand” e o carte de eseuri autobiografice şi textualiste, despre scris şi publicare (ştiaţi c-a debutat ca poet?), despre cenzura comunistă, despre relaţiile sale cu alţi scriitori albanezi (şi nu numai), despre iubire, istoria Albaniei şi femeile albaneze, „domniţele din literatura albaneză” („oare cum înfruntă ele nebunia lumii literare?”), femeile din poezia albaneză, femeile din istoria Albaniei, care, în perioada ocupaţiei otomane („cele două nenorociri ale Albaniei – otomanismul şi comunismul”) erau obligate să-şi acopere faţa, iar cînd a venit la putere regele acoperirea feţei era interzisă. Femeia albaneză care a luptat – la propriu – în cel de-al Doilea Război Mondial, împotriva nazismului, poetele albaneze care au emigrat şi aşa Europa se bucură că, după bandiţi şi violatori, în sfîrşit Albania îi trimite şi inteligenţă şi frumuseţe…
Un excelent volum de memorii şi eseuri, unele scrise în 12 şi chiar 14 ani, altele – nişte aşchii, flashuri însemnate poate chiar în cafeneaua din titlul cărţii care – cu siguranţă – o să-i bucure foarte mult pe admiratorii şi fanii extraordinarului prozator Ismail Kadare, autorul unor romane foarte puternice, precum „Generalul armatei moarte” sau ale unor volume de proză scurtă de neuitat, cum e „Firmanul orb”.
Ismail Kadare, „Dimineți la Café Rostand. Motive pariziene”, Humanitas Fiction (traducere de Marius Dobrescu)
Fotografii de Mihail Vakulovski
