„Asta-i problema cu bătutul
m-am gîndit în vreme ce-mi turnam în pahar.
Dacă se întîmplă ceva rău, bei ca să uiţi;
dacă se întîmplă ceva bun, bei ca să sărbătoreşti;
dacă nu se întîmplă nimic, bei ca să se întîmple ceva”.
Charles Bukowski este un fel de Venedikt Erofeev al americanilor și pentru el băutura e la fel de importantă și în viață, și în scris („să fii beat în fața mașinii de scris e mai tare decît să fii cu / oricare dintre femeile / pe care le-am văzut sau cunoscut sau despre care-am auzit / vreodată”). Băutura e omniprezentă în scrierile lui Charles Bukowski, care consideră băutul „o altă formă de artă”, deși pentru părinții săi băutura e „mai rău ca un omor” (asta poate pentru că „m-am apucat de băut de tînăr… la 16-17 ani”). Cînd scrie, Bukowski bea – și Charles Bukowski e dependent de scris: „Sînt bolnav de scris. E drogul meu. E femeia mea, vinul meu, zeul meu. Șansa mea”.
„Despre băutură” este antologia 18+ a lui Charles Bukowski despre tema lui preferată – băutul, alcătuită de Abel Debritto și îngrijită în română de poetul și traducătorul Sorin Gherguţ, ajutat de traducătorii Domnica Drumea, Gabriella Eftimie, Cristina Ilie, Cristian Neagoe, Dan Sociu şi Florin Şlapac. Avem aici poezii (cu adevărat narative), fragmente de proză (din cele mai cunoscute romane ale sale), de jurnal, interviuri, scrisori despre băutură, dar și despre ce simți la băutură, ce poți să faci, să dregi și să pățești la & după băutură: „multe lucruri bizare mi s-au întîmplat cînd eram / în stare de ebrietate, cum ar fi să mă trezesc într-un pat cu o / femeie pe care n-o cunoșteam sau într-o celulă de închisoare / sau rănit / sau jefuit / sau oricare dintre urmările ciudate ale turmentării / sau din timpul turmentării”, „una din chestiile legate de băutură e că te duce pe căi pe care n-ai fi nimerit niciodată dacă nu bei (…), băutura te duce pe căi pe care curajul nu te poate duce (…). Băutura face să se-ntîmple lucruri”…
Băutura e, fireşte, tema cărții, dar Charles Bukowski, asemeni lui Venedikt Erofeev (alt maestru al temei, „Moscova-Petuşki” fiind cel mai tare roman despre băutură!), nu face odă băuturii în cărțile sale, din contra, întîmplările povestite ne arată că poți trăi chestii super nasoale din cauza băuturii, care e și „o formă de sinucidere în care ți se permite să revii la viață și s-o iei de la capăt a doua zi” („pentru mine / era sau / este / un mod de-a / muri / cu cizmele în picioare / și pistolul / cu fum în gura / țevii și / muzică simfonică în / fundal. // băutul de unul singur / vreau să zic. Doar / asta înseamnă / băut – băutul de unul singur / să fii singur / să potrivești piesele / să le vezi conturul”). De exemplu, el, dependent de scris, a fost lovit cum nu se poate mai rău din cauza dependenței de băutură: „Voiam să scriu, dar mașina de scris era tot timpul la casa de amanet. Am renunțat și am băut…”. Iar a doua zi, după beție, nu prea ai cum să scapi de acele inevitabile „fîșii de rușine” (Cristian Fulaș): „Cele mai rele mahmureli sînt cînd te / trezești și-ți dai seama c-ai făcut / ceva absolut infam, aiurea și / posibil periculos în seara dinainte, / dar / nu-ți poți aminti exact / ce-a fost”… În concluzie, citește-l pe Bukowski, da’ nu face ca Bukowski :).
Charles Bukowski, „Despre băutură” (antologie de Abel Debritto. Traduceri din limba engleză de Sorin Gherguţ, Domnica Drumea, Gabriella Eftimie, Cristina Ilie, Cristian Neagoe, Dan Sociu şi Florin Şlapac. Ediţie în limba română şi note de Sorin Gherguţ), Polirom, 2021
