Dave Gahan și salvatorii de suflete

Am ascultat setul de coveruri pe care Dave Gahan l-a cules pe albumul Imposter alături de Soulsavers.

La fel ca cele două înregistrări anterioare cu Soulsavers, sunetul dominant de pe acest material lansat în 12 noiembrie 2022 este dat de chitară, pian și voci în stil gospel; fapt incredibil dacă e să ne gândim că Dave are o voce cu o mare amploare. În calitate de solist și lider al trupei Depeche Mode, Gahan (care se pronunță Gaan – nu Gahan, Gheiăn sau Ghehăn și în niciun caz Greiăm) și-a folosit adesea tonalitatea de bariton senzual pentru textele scrise de colegul de trupă Martin Gore, pe care le-a transformat în imnuri goth-pop, iar asta se simte și în colaborările recente. Gahan nu e deloc străin de coveruri atipice, apărând recent pe albumul de coveruri Metallica Blacklisted, unde interpretează într-un mod aparte ”Nothing Else Matters”.

Acest nou album, Imposter, a fost înregistrat live cu ajutorul unei formaţii compuse din 10 muzicieni, are 12 piese de coveruri şi reinterpretări ale pieselor unor artişti precum Neil Young, PJ Harvey, Cat Power şi Bob Dylan. Piesa cu numărul 9 se numește Smile (Charlie Chaplin, John Turner and Geoffrey Parsons) și vă garantez că la prima ascultare vă veți trezi cu un zâmbet și o curbare de sprânceană pentru că o veți recunoaște imediat din Joker-ul cu Joaquin Phoenix.

Stilul acesta rock-ish cu blues și gospel e tot ce trebuie în nebunia pe care o trăim la nivel global și la nivel intern. Cred că se cuvine să reconsiderăm beneficiile homeopate ale acestui stil muzical la care — hai să recunoaștem — revenim din când în când ca să ne tragem suflul! Și mai cred că discul ăsta ar merge bine și către generațiile noi, pe care le tot acuzăm de deficit de atenție. Ar merge pentru că, în primul rând, e plin de referințe culturale și pentru că, în al doilea rând, nici o piesă nu seamănă cu cealaltă.

Ce mi se pare interesant este că, ascultând acest album, am cunoscut o cu totul altă latură a vocalistului; îl asemăn mai degrabă cu Nick Cave decât cu tipul din Joy Division pentru că nu e același Dave Gahan, rebel și neliniștit, cu care ne-a obișnuit Depeche Mode.

Imposter devine, prin construcție și narațiune, un album care este impregnat cu discretul Dave Gahan mai mult – și, prin urmare, mai puțin cu rebelul depechar Dave Gaham – decât oricare altă operă din întreaga lui carieră. Îl recomand tuturor. Cu drag. Mare drag.

Abonează-te la playlistul nostru cu recomandările Annei Cândea pe YouTube: PlayAnna by Revista Golan:

mm
Anna Cândea
Om de cuvânt. Cititor, reporter, biciclist amator, gurmand, dar și consumator de concerte. Se ocupă de promovarea evenimentelor într-un loc care a impus standarde ridicate în ceea ce privește calitatea sunetului, acustica spațiului și tratamentul fonic.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici