Prin 2018, am vrut să văd ce promite viitoare generație de actori care urma să iasă de pe băncile facultății, așa că am mers la un spectacol-examen al anului III, coordonați de Ionuț Caras și Mara Opriș, la Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca. Spectacolul era realizat după „Alice în Țara Minunilor” și „Alice în Țara Oglinzilor” de Lewis Carroll. Sincer, m-am dus extrem de sceptică, probabil din cauza faptului că pare că tinerii nu mai pun la fel de multă pasiune cum se punea pe vremuri. Bine, la acest aspect se adaugă și că șansele să își găsească un loc de muncă în domeniu după finalizarea studiilor sunt destul de mici.
Spectacolul a început, iar acei tineri au intrat pe scenă cu o energie incredibilă. „Nu pot să mențină această energie până la final”, m-am gândit. Dar au făcut-o. Timp de o oră și jumătate am zâmbit continuu. Mi-a plăcut enorm. Am început să am din nou speranță în tânăra generație.
Așadar, când am fost invitată la spectacolul „Ivanov”, de A.P. Cehov, jucat de studenții care vor termina anul acesta facultatea de teatru tot sub îndrumarea coordonatorilor Ionuț Cara și Mara Opriș, nu am putut să refuz.
Piesa spune povestea lui Nikolai Ivanov, un bărbat care se luptă să-și recapete gloria de odinioară. În ultimii cinci ani a fost căsătorit cu Anna Petrovna, o „ovreică” dezmoștenită, care este grav bolnavă. Moșia lui Ivanov este condusă de o rudă îndepărtată, Mihail Borkin, care sfătuiește frecvent oamenii cum să facă bani. Medicul, Lvov, un bărbat „cinstit”, așa cum le amintește frecvent celorlalte personaje, îl informează pe Ivanov că soția lui este pe moarte de tuberculoză și că trebuie să se recupereze mergând în Crimeea. Din păcate, Ivanov nu poate și nu dorește să plătească pentru călătorie. Are multe datorii și, de asemenea, îi datorează deja lui Zinaida Lebedeva 9000 de ruble. Ivanov este criticat pentru că nu are inimă și pentru că a petrecut timp cu prietenii în loc să aibă grijă de soția sa grav bolnavă.
În interiorul lui Ivanov are loc o luptă. Pe de o parte, este conștient de atitudinea nepotrivită pe care o are față de Anna Petrovna și se învinovățește pentru asta, dar, pe de altă parte, nici nu vrea să renunțe la lucrurile care îi fac plăcere și face tot posibilul să nu se plictisească. Această dualitate, această luptă internă pe care o duce Ivanov este reprezentată cu ajutorul lui Christian Har și al lui Adelin Tudorache, ambii jucând rolul lui Ivanov.
De asemenea, și personajul Anna Petrovna este conturat de două actrițe și, anume, Alma Diaconu și Salomeea Rusu. Aceeași tehnică este folosită și în cazul Sașei, tânăra care se îndrăgostește nebunește de Ivanov, aceasta fiind jucată de Ileana Benec, Theodora Pintilie și Nicoleta Zghibarța. Tinerii actori nu încearcă să reproducă rolul identic, ceea ce este un plus pentru spectacol. Tocmai datorită acestor schimbări de actori, personajele par mai vii și personalitatea lor complexă este ilustrată cu mai mare grijă. De asemenea, acest „truc” regizoral oferă o nuanță de jovialitate întregii acțiuni. Personajele, de multe ori, sunt jucate cu toți actorii pe scenă. Între ei există o legătură puternică, una care iese în evidență mai ales în momentul coregrafic realizat de Ioana Moldovan, care ne arată, până la urmă, că între noi toți, cei care formăm o societate, există un fir invizibil care ne leagă unii de alții.
În toată această dramă pe care o trăiesc personajele fiindcă, deși rădăcina ei este relația dintre Ivanov și Anna Petrovna, aceasta este proiectată și pe ceilalți care sunt implicați în viețile lor. Astfel, întregul conflict se poate rezuma la o întrebare dură, poate brutală: „Cum poți înceta să iubești un om în timp ce dormi cu el în pat?”. Răspunsul nu vine, desigur. Privitorii trebuie să îl găsească singuri. Cu toate că Ivanov este acuzat că a luat-o pe „ovreică” pentru bani, lupta care se duce în interiorul său demonstrează contrariul.
Cu siguranță cea mai plăcută surpriză a serii a fost Nicoleta Zghibarța, care a jonglat minunat între două roluri, cel al servitorului Gavrila și cel al Sașei. Din punctul meu de vedere, un actor care nu are nimic de spus, dar cu toate acestea reușește să atragă publicul de partea sa este un actor bun. Așa a făcut și Nicoleta Zghibarța interpretându-l pe Gavrila, un servitor bătrân, lăsat de spate, cu un mers ciudat. Tânăra nu și-a ieșit nici măcar pentru o secundă din rol și chiar și în scenele în care celelalte personaje vorbeau unele peste altele, țipau, râdeau sau se certau, reușea cumva să fie în centrul atenției.
O altă surpriză plăcută a fost Cristina Bordeanu, care s-a mulat perfect în rolul nevestei care dorește să păstreze aparențele, care mereu e binevoitoare cu cei din jurul ei, doar pentru a-i bârfi îndată ce-și întorc spatele. Guralivă, încercând mereu să se impună, personajul conturat de Cristina Bordeanu dă un plus de culoare în tabloul cu nuanțe de gri și negru conturat de Cehov.
Din nefericire, cei aproape doi ani de studii online și-au spus cuvântul. Studenții, deși plini de talent, nu par să se simtă 100% confortabil pe scenă. Au scăpări și asta, cred eu, din cauza lipsei de experiență de a fi față în față cu un public numeros, atent la fiecare mișcare a lor. Totuși, nu e totul pierdut. Cu siguranță mulți dintre tinerii care vineri seara au susținut un examen vor ajunge, în timp, să joace pe marile sau micile scene ale teatrului românesc.
Distribuția
Ivanov: Christian Har, Adelin Tudorache
Anna Petrovna: Alma Diaconu, Salomeea Rusu
Sașa: Ileana Benec, Theodora Pintilie, Nicoleta Zghibarta
Lvov: Claudiu-Răzvan Negoiță
Șabelski: Sebastian Topan
Borkin: Corin Popescu
Pașa Lebedev: Alex Heghedus
Ziuziușka Lebedev: Cristina Bordeanu
Babakina: Petra Panait
Gavrila: Nicoleta Zghibarta
Dansuri: Ioana Moldovan
Picturi: Ana Lupu, Ana Eudochia Pop, Maria Albu, Mara Popa (Universitatea de Artă și Design, secția Pictură)
Anul 3 Actorie, clasa: Ionuț Caras, Mara Opriș
Lumini, sunet: Lup Victor
(Fotografii articol: Alex Popa)
