Pe 21 martie, toată planeta (inclusiv Brașovul) a sărbătorit Ziua Internațională a Poeziei. Din acest motiv, în Cărtureștiul din Piața Sfatului, începând cu ora 18:00, a avut loc evenimentul „Poezii cu prostii”, acele „prostii” făcând referire (more or less) la limbajul poeziei contemporane. Citându-l pe Vlad Drăgoi (21 martie 2024, 18:07), moderatorul serii, care a ținut să puncteze că „limbajul poeziei contemporane este o unealtă de care te folosești țintit și pe care o articulezi inteligent”, trebuie să precizez că da, nu mai poți șoca sau impresiona cititorul experimentat de literatură contemporană doar prin simpla utilizare a cuvintelor cu p și f, în lipsa unei coerențe contextuale și a unui dozaj foarte bine calculat, deoarece limbajul obscen/licențios se metamorfozează într-un „limbaj al confruntării, a cărui practică defectuoasă te poate face pe tine, ca poet, să cazi în penibil” (Drăgoi, 21 martie 2024, 18:11, again).
Cei trei poeți invitați au fost Valeriu A. Cuc, Iulia Stoichiț și Alexandu Funieru, care au citit în ordinea cronologică a ultimelor volume publicate. Astfel, poetul OMG-ist a deschis recitalul cu poeme din Poeme (OMG, 2021), volum care, la momentul eventului, se mai găsea doar într-un singur exemplar în rețeaua Cărturești (acum, mai mult ca sigur, e out of stock). După lectură, la discuția cu Vlad Drăgoi, poetul a specificat faptul că, atunci când scrie, se simte inspirat mai mult de muzică decât de literatură. Despre Poeme a menționat că s-a scris de la sine, mai puțin două texte, care au fost adăugate ulterior, pentru a nu fi certat de Alex Ciorogar (relatable joke), deoarece volumul era prea „subțire” cantitativ.
Următoarea poetă, Iulia Stoichiț, a citit, spre surprinderea mea, din volumul său de debut, BoJack is Payne (CDPL, 2022). Spun „surprindere” pentru că mă așteptam să vină cu texte din următorul său volum, still in progress, pe care le-am auzit la cenaclu și la un Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets, din mai 2023 (acelea mi se par mai închegate și mai mature, dar alte spoilere nu dau – ce se-ntâmplă la cenaclul literelor brașovene, rămâne la cenaclul literelor brașovene). La finalul lecturii sale, în dialogul cu Vlad Drăgoi, poeta a punctat că e „genul de scriitoare care caută răspunsuri” (Stoichiț, 21 martie 2024, 18:37), adăugând totodată că, indiferent cât de incomode sunt răspunsurile pe care le găsește, tot va încerca (in one way or another) să-și publice poemele.
The last but not the least, Alexandru Funieru a încălcat orizontul de așteptare, citind nu din candelabre în valul artificial (Casa de Editură Max Blecher, 2023), ci din poemele care au rămas pe dinafara candelabrelor… Poetul și-a justificat alegerea prin faptul că a trebuit să facă o selecție atentă, pentru că nu-și dorea ca debutul său să arate ca un volum de opere complete, așa că, probabil, la următoarele lecturi ale sale, vom mai auzi câteva texte din această categorie a „nepublicatelor”, who knows? La întrebarea moderatorului, „care sunt poemele tale preferate, din tot ce ai scris?” (Drăgoi, 21 martie 2024, 19:01) a susținut că nimic nu a fost scris în „zona de confort” și că nu se simte foarte comod atunci când scrie, tocmai de aceea a întârziat atât de mult cu debutul. Astfel, Alexandru Funieru, oricât ar scrie, nu va avea poeme preferate.
Despre public, nimic ieșit din comun, o prezență încadrată în average-ul obișnuit, însă mai important decât average-ul cantitativ mi se pare cel al mediei de vârstă, care este satisfăcător, publicul fiind compus, în mare măsură, din tineri pasionați (sau cel puțin curioși) de poezia contemporană.
Fotografii de Vlad Minea și Vlad Drăgoi.
