După ce a cunoscut succesul la nivel mondial cu „Eu sunt Zlatan”, biografia fotbalistului Zlatan Ibrahimovic (tradusă în 30 de limbi) și cu continuarea seriei „Millennium” — „Prizonieră în pânza de păianjen” publicată simultan în 26 de țări, „Dinte pentru dinte”, „Fata care trebuia să moară” —, celebrul scriitor suedez David Lagercrantz lansează Obscuritas, primul roman dintr-o nouă serie crime, care propune cititorilor o pereche neobișnuită de investigatori. Publicat de Editura Trei, cel mai nou roman semnat de David Lagercrantz are o intrigă ce îmbină elemente care stârnesc din start curiozitatea cititorilor, pentru că sunt asocieri inedite: asasinarea unui excentric arbitru de fotbal, pasiunea pentru muzica clasică pe care o împărtășesc mai multe personaje, închisori secrete ale CIA la Kabul și teroarea dezlănțuită de talibani pentru a înăbuși orice notă muzicală.
În vara anului 2003, arbitrul de fotbal Jamal Kabir, refugiat din Afganistanul talibanilor este ucis la Stockholm imediat după un meci. Ucis cu pietre, bărbatul a avut parte de o moarte sălbatică, pentru că loviturile au continuat mult după decesul său. Cazul pare ca și soluționat. Principalul suspect este Giuseppe Costa, tatăl uneia dintre vedetele echipei de fotbal locale. Extrovertit și impulsiv, Costa a avut un conflict cu Jamal Kabir în timpul meciului și chiar a fost surprins ieșind plin de sânge din pădurea unde a fost asasinat arbitrul. Din echipa care anchetează cazul face parte și Micaela Vargas, o tânără polițistă de origine chiliană. Profesorul Hans Rekke, un personaj excentric, fost pianist, se alătură anchetei grație specializării sale în tehnici de interogatoriu.
Pe măsură ce investigațiile avansează, cazul se complică, pentru că nimic nu e ceea ce pare la prima vedere. Poliția renunță la acuzațiile asupra lui Costa și rămâne fără niciun suspect, iar Micaela Vargas este exclusă din echipa care se ocupă de caz. Metodele nonconvenționale ale academicianului Hans Rekke îl fac total indezirabil, cu atât mai mult cu cât suferă o cădere nervoasă din cauza abuzului de medicamente și droguri. Ancheta pare închisă, însă tânăra polițistă nu renunță. Ea face echipă cu profesorul Rekke, care are metode stranii de investigație și un trecut misterios, în care muzica ocupă o poziție privilegiată.
Muzician care susținuse odinioară concerte, Rekke, investigatorul pasionat să-și ilustreze frazele cu cuvinte latinești, a renunțat la muzică în favoarea studiilor de psihologie și a investigațiilor criminale. Motivul – „Muzica era întunecată, isca furtuni de sentimente care nu puteau fi explicate”, era marcată de „obscuritas”, iar logica, filozofia, semantica, fenomenologia și, în general, orice putea fi înțeles prin deducție se caracterizau prin „claritas”. Obsedat de claritate, Hans Rekke nu e genul de investigator care să abandoneze un caz, chiar dacă este pe punctul de a pierde totul — de la familie și poziție socială, la propria sănătate. Alături de perseverenta Micaela, profesorul Rekke face descoperiri senzaționale. Acestea poartă cititorii în Afganistanul anilor 70, apoi mai târziu, când talibanii ajung la putere. Investigația detectivilor scoate la lumină un personaj fascinant, geniala pianistă de origine afgană Latifa Sarwani, care atunci când cântă se confundă cu muzica însăși. De asemenea, ancheta dezvăluie ororile „Agenției de propagandă pentru restabilirea virtuții și împiedicarea păcatului” — unul dintre scopurile acesteia este să anihileze orice sunet muzical. Acțiunea romanului este complicată și prin descoperirea unei închisori secrete a CIA la Kabul, unde principalele mijloace de tortură constau în ținerea deținuților în întuneric absolut, frig și cu muzica dată la maximum.
Finalul romanului pregătește o mare surpriză cititorilor, cu atât mai mult cu cât personajele care reprezintă întruchiparea răului nu sunt portretizate într-un mod clasic. Ca și când ar fi pictate în clar-obscur, acestea pot avea un fel de a fi rafinat, dar din care răzbate în surdină dorința întunecată „de a zdrobi ceea ce e de neatins”.