Este revigorant că teatrele și-au deschis porțile pentru public, iar la Teatrul „Ion D. Sîrbu” din Petroșani relaxarea restricțiilor a fost sărbătorită cu un spectacol inedit, în regia lui Constantin Radu Tudosie.
Este vorba despre spectacolul „Revizorul” de Nikolai Gogol, al cărui text rămâne la fel de actual, chiar dacă a fost publicat în 1836 și chiar dacă în viziunea regizorală a lui Radu Tudosie acțiunea are loc într-un cadru post-apocaliptic, după cel de-al Treilea Război Mondial. Corupția este atât de adânc înrădăcinată în spiritul omului, încât nici măcar un război mondial nu poate să o scoată.
Trebuie menționat că Tudosie deja s-a făcut remarcat cu alte regii impresionante pentru spectacolele „Cel”, „Paracliserul” și „A douăsprezecea noapte”, cel din urmă fiind nominalizat la premiile UNITER pentru debutul regizoral, lucru care nu trebuie ignorat, mai ales că a fost montat la un teatru de provincie. Asta arată că și teatrele mici au un potențial imens. Așadar, înainte de a continua discuția despre spectacol, trebuie spus că Radu Tudosie este un regizor tânăr, care merită să fie în atenția publicului iubitor de teatru.
„Revizorul”, la fel ca celelalte spectacole regizate de Tudosie, are un decor simplu, regizorul bazându-se mult pe lumini, muzică, situații și personaje bine-definite. Universul creat este unul post-apocaliptic, plin de șobolani, de gunoaie, de corupție, ambalat într-o comedie a personajelor, situațiilor și limbajului. Imaginea post-apocaliptică este creată și de graffitiurile de pe pereți și de machiajul personajelor.
În acest univers dezolant, oamenii par să nu fi învățat nimic, iar cei din funcții importante continuă să fie corupți, să caute modalități prin care să fure, în timp ce cetățenii trăiesc în sărăcie și mizerie. Toate întâmplările sunt supravegheate de sus, de un Dumnezeu uneori impasibil, alteori amuzat, interpretat de Ionel Dumitriu.
Piesa începe cu coșmarul primarului Anton Antonovici (Stelian Roșian): șobolani imenși, cu ochi roșii, îi intră în casă, îl atacă și îi violează soția. Un moment care în textul lui Gogol este menționat în treacăt, în acest spectacol este bine conturat și rezultă o metaforă care poate fi privită din două perspective: urmele de remușcări pe care primarul le simte din cauza ilegalităților pe care le face, dar și dorința ascunsă a Anei Andreevna (Marina Munteanu), soția lui, de a avea un copil. Spectacolul este presărat cu metafore, iar chiar în această scenă, în tot haosul creat, apare una, timp de câteva secunde, pe care mulți poate nici nu o observă, dar care are un impact puternic. Șobolanii atârnă o rochie albă, semn al purității, al inocenței, dar imaginea este una ironică, deoarece soția primarului, în dorința ei disperată de a avea copii, este dispusă să se dăruiască oricărui bărbat, doar pentru a-și îndeplini visul. Totuși, ea continuă să caute iubire în copiii care nu sunt ai ei (în viziunea regizorală, personajul Maria – copilul din altă căsătorie a primarului – este jucat de trei actrițe) și caută afecțiunea și la Anton Antonovici, care însă are amantă și își ignoră soția tânără și frumoasă.
Cuplul Anton-Ana este unul dinamic, iar actorii reușesc cu brio să redea relația tensionată dintre doi soți care nu se iubesc, dar stau împreună. Totuși, în timp ce primarul se plimbă prin paturile altor femei și Ana dorește cu disperare un copil, indiferent cine ar fi tatăl, tânăra speră totuși că soțul ei îi va arăta afecțiune.
Stelian Roșianu se mulează perfect în rolul primarului corupt, disperat când simte că va fi tras la răspundere pentru nelegiuiri, care și-a dus titulatura la rang de sfânt (lucru care reiese din tablourile și icoanele în care el apare).
De asemenea, Marina Munteanu, actriță tânără, fără prea multă experiență, reușește să creeze din Ana lui Gogol un personaj care la început te face să îl urăști, iar apoi să îi deplângi trista existență.
Astfel, visul primarului este o premoniție pentru ce urmează să se întâmple: se anunță că un revizor (în „incognito”) va ajunge în oraș pentru a inspecta, iar atunci, din cauza „micilor păcate”, cei mai corupți din oraș încearcă să găsească o soluție pentru problema lor. Oamenii din posturi-cheie stau foarte prost la capitolul moralitate, iar lucrurile în instituțiile de care se ocupă nu merg cum ar trebui. Directorul poștei (Alexandru Cazan) deschide și citește scrisorile, în spital pacienții fumează și primesc cele mai ieftine medicamente, pe principiul „cine e să moară tot va muri”. Judecătorul (Daniel Cergă) crește gâște la judecătorie, în timp ce grefierul miroase mereu a vodcă – problemă din copilărie – se explică. Totuși, personajele caută scuze pentru lipsa lor de moralitate, spunând că „nu există om fără mici păcate”, iar judecătorul se scuză că dacă primește câini de vânătoare pe post de mită, nu e chiar atât de grav.
Pentru a sublinia ideea că aceste întâmplări sunt bine ancorate în realitatea prezentă, personajele mereu au dezinfectant la ele, pe care îl folosesc cu fiecare ocazie.
Până la urmă, funcționarii cu musca pe căciulă descoperă că un anume Ivan Alexandrovici Hlestacov (Mihai Alexandru) a poposit în orașul lor împreună cu servitorul său Osip (Mihai Sima) și consideră că el este Revizorul. Totuși, Hlestacov este un biet funcționar din Petersburg care, rămas fără bani, profită de încurcătură și se îmbogățește de pe urma funcționarilor și a primarului.
Primarul îi arată Revizorului o variantă idealizată a orașului, în timp ce sub preș sunt ascunse neajunsurile și corupția.
Trebuie să ne oprim o clipă și asupra duo-ului Hlestacov-Osip. Hlestacov este genul de stăpân avar, rău, care profită de sluga sa. Osip, pe de altă parte nu este o slugă oarecare, ci una inteligentă, care reușește prin diferite situații haioase să se răzbune pe nedreptățile pe care i le face stăpânul său.
Din când în când în scenă își face apariția soacra primarului (Nicoleta Niculescu), care aruncă blesteme asupra conducătorului și strigând nedreptățile pe care le face, reprezentând astfel vocea cetățenilor.
Totuși, personajele care atrag atenția pe tot parcursul spectacolului, având rolul de liant între scene și personaje sunt Bobcinski (Sergiu Fîrte) și Dobcinski (Viktor Hegedüs), veri, mereu împreună, inseparabili, care își coordonează mișcările unul în funcție de celălalt, oamenii primarului, care îi fac acestuia treburile murdare. Prin intermediul celor două personaje care mereu stârnesc râsul, cei doi actori își demonstrează calitățile fiindcă să depinzi în fiecare moment de colegul tău, la fiecare replică, la fiecare mișcare, nu este lucru ușor. De asemenea, Dobcinski, interpretat de tânărul actor Viktor Hegedüs, este orb, ceea ce dă un plus de savoare și de amuzament personajului. Prin Dobinski, Hegedüs dă dovadă de maturitate în scenă și de profesionalism când vine vorba de construcția personajului.
„Revizorul” este un spectacol care merită văzut și revăzut și ridică ștacheta în ceea ce înseamnă teatrul de provincie. Pentru cei interesați de următoarele reprezentanții, urmăriți pagina de Facebook a Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroșani.
Regia: Constantin Radu Tudosie
Univers sonor: Peter Venczel
Scenografia: Anda Pop
Coregrafia: Raul Hotcaș
Asistent Regie: Izabela Badovics
Distribuția: Steial Roșian, Mihai Alexandru, Mihai Sima, Marina Muntenau, Corina Vișinescu,
Irina Bodea-Radu, Oana Liciu-Gogu, Alexandru Cazan, Laurențiu Vlad, Daniel Cergă,
Viktor Hegedüs, Sergiu Fîrte, Oana Crișan, Izabela Badovics, Dorin Ceagoreanu, Nicoleta Niculescu, Gheorghe Stoica, Ionel Dumitriu.
Foto articol: KLU Photography
