Subiectiv. Prima dată (ed. Cartier, 2024) e rezultatul concursului de eseuri subiective organizat de Moldova.org. Temele sunt extrem de variate; acest demers aduce și adaptează motive fundamentale ca doliul, familia, maternitatea, singurătatea, migrație în societatea contemporană. Dacă pentru a descifra cheia basarabeană de înțelegere a lumii din secolul trecut ne este indispensabilă lectura operelor lui Ion Druță și Vladimir Beșleagă, pentru perioada de pre-tranziție și tranziție un ghid esențial este Vasile Ernu cu „Sălbaticii copii dingo” sau Dinu Guțu cu „Perestroika Boys”, atunci pentru cea mai recentă parte a contemporaneității un abecedar al apropierii față de românii de dincolo de Prut îl constituie această culegere de eseuri.
Cred că, de multe ori, curba pe care un popor (orice ar însemna asta) o lasă în eternitate e urma asupra culturii, iar pentru a putea cartografia folosesc un sistem de coordonate standard: frica (sau, mai precis fricile lui) și libertatea (cum înțelege să lupte pentru libertate). Tema eseurilor din această carte se reflectă în titlu; autorii vorbesc și reflectă asupra unui anumit moment prim al experiențelor lor. Cu toate astea, cred că tema adiacentă pe care nu o ocolește niciun eseu cea a luptei pentru libertate, în timpul căreia protagoniștii se câștigă pe sine, dând la schimb imaginea schimonosită pe care a aveau despre ei înșiși.
În mod implicit, antologia e grupată pe câteva sub-teme: debutează cu câteva eseuri despre înstrăinarea din interiorul familiei, continuă cu prima experiență a doliului, maternitatea, migrația și viața în străinătate, fie în cea occidentală, fie în Rusia, interacțiunea societății cu persoanele cu nevoi speciale și continuă cu relatarea unor povești despre abuzuri față de minorități și categorii defavorizate. Cartea poate fi citită și în cheia unei enciclopedii despre iubirea în toate formele ei, cea romantică, iubirea de familie, de țară, și traseul sinuos pe care această îl parcurge până la inevitabila alterare a ei sau a contextului.
Textele pot părea exotice pentru cineva neobișnuit sau care nu a călătorit mai la est de Iași. Sunt utilizate des expresii din jargonul rusesc și se fac diferite referiri la perioada de ocupație în care Moldova era componentă a Uniunii Sovietice.
Aș vrea să mă opresc asupra câtorva eseuri pe care le-am apreciat în mod deosebit. Primul este „Durerea se transmite genetic” de Elena Butuc, în care e vorba despre îmbătrânire, dependențe, pierdere și incomunicabilitatea emoțiilor. Se sondează drama apropierii asimptotice între membrii familiei, dar inevitabil rămâne între ei ceva de netrăit, de ne-simțit și imposibil de replicat. Meditația asupra pierderii membrilor familiei e probabil redată cel mai bine în „Viii cu viii” de Dorina Popovici: „morții mei sunt cei mai frumoși morți – de la ei am învățat curajul de a fi. Acceptarea. Îmbrățișarea fricii. Ei sunt lumina.”. „Efectul fluturelui rănit” al Ianei Guțul e o declarație de dragoste pentru limba română, cărțile scrise în română și custodele acesteia, în persoana bunicului autoarei, cu care putea comunica exclusiv în română. Cu toate că îmi par greu de suportat clasamentele, pot alege două eseuri pe care le consider cele mai complete și pline de emoție, primul este „La capătul lumii” (de Ion Urușciuc), care vorbește despre naționalitate, cetățenie, dezrădăcinare, arbitrarul frontierelor și „ultima jertfă a sârmei ghimpate”, iar al doilea e „Despre magie în viața omului” (de Dana Untură), un text care emite mulți röntgeni de nostalgie și explică fenomenul infinitezimal al maturizării. De fapt, ultimele două texte menționate vorbesc despre perspective diferite ale conceptului de limită.
Astfel, inițiativa publicării acestei cărți e una extrem de lăudabilă din multe motive, cred că ne face să cunoaștem mai bine conștiința românească din afara granițelor actuale și din această cunoaștere nu poate să derive decât o apropiere și acceptare. E o antologie cu multe părți dure care explorează teme ce merită dezbătute și povești care ar trebui aflate de cât mai mulți dintre noi și mă refer aici la eseurile care pun probleme sociale precum cea a migrației, a violenței domestice, a abuzului fizic și emoțional, a poziției femeii în societate și poate cea mai relevantă temă abordată, drama agresiunii psihice și discriminării la care sunt supuși membrii comunității minorităților sexuale. Juriul care a selectat textele a fost format din Tatiana Țîbuleac, Anastasia Condruc și Paula Erizanu, ceea ce ar trebui să vă dea mare încredere asupra calității literare a acestor eseuri.
Toate astea demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că există un teren literar extrem de fertil în Basarabia, o viață și o piață literară activă, căptușită de scriitori talentați.
