Cu producții ca The Banshees of Inisherin, în regia lui Martin McDonagh sau Holy Spider, un thriller foarte actual, despre misiunea ,,sfântă” a unui criminal în serie din Iran, cinematografele din România oferă un început de an cel puțin promițător. Printre filmele lansate în perioada aceasta care merită cel puțin o vizionare se află și Close, poate cel mai dureros film dintre cele nominalizate la premiile Oscar, la categoria Cel mai bun film internațional.
Rémi și Léo, interpretați de Gustav De Waele și Eden Dambrine, sunt cei mai buni prieteni. Ambii în vârstă de 13 ani, își petrec vacanța de vară nedespărțiți, jucându-se, plimbându-se cu bicicleta și dormind împreună. Între cei doi se dezvoltă o relație foarte intimă, fără implicații sexuale vizibile, care va fi percepută drept nefirească de colegi, atunci când aceștia încep anul școlar. Încă din primele zile, fetele îi întreabă dacă formează un cuplu, iar băieții încep să facă remarci răutăcioase cu privire la apropierea dintre cei doi. Umilit, confuz și speriat de pericolul unui nou atac asupra identității acestuia, Léo se depărtează de Rémi și încearcă să-și facă relații de prietenie care să se încadreze în normele sociale și de gen stabilite de colegi, urmând să se înscrie și în echipa „profund masculină” de hochei pe gheață. Această schimbare de atitudine și respingerea din partea celui mai bun prieten îl vor face pe Rémi să recurgă la o acțiune ce va schimba complet dinamica filmului.
Am fost învățați de mici că băieții nu plâng, nu trebuie să-și arate afecțiune unul altuia și, cel mai important, nu trebuie să dezvăluie sentimentele profund sincere pe care încearcă să le înăbușe sub corpul de viitor bărbat. Rolurile societale și comportamentele „adecvate” în funcție de gen, stabilite pe fond homofob și misogin, sunt înrădăcinate în mentalul colectiv, iar Close face o treabă destul de bună în a le demasca.
Superb vizual, cu cadre intime care te absorb în miezul acțiunii, filmul regizat de Lukas Dhont ne amintește de cicatricile prezente în identitatea bărbatului în devenire, aducând în discuție pierderea inocenței, normalizarea agresiunii în grupurile de prieteni, maturizarea forțată, masculinitatea toxică, respingerea sensibilității, perioada confuză a adolescenței și golurile resimțite zilnic în urma pierderii unei persoane.
Close, cu premiera globală la Cannes, unde a și câștigat Grand Prix-ul, este unul dintre cele mai bune filme coming of age ale ultimilor ani, cu doi tineri actori extrem de talentați, care oferă interpretări naturale, autentice și devastatoare. Cu alte cuvinte, o să plângi mult la acest film. Fără să simți vreo secundă că ai fost manipulat emoțional de regizor.
Notă personală: 8.5
