La 25 de ani, în timp ce lucra la o agenție de publicitate, Mellors a început să scrie romanul ei de debut. Muncea în special serile și în week-end-uri, în biblioteci, locul ei preferat pentru scris. „Am început cartea la 25 de ani, am terminat-o la 30 și a apărut când aveam 32. A fost un proces care a durat 7 ani”, a dezvăluit Coco Mellors pentru Metal Magazine. Între timp, a fost refuzată de 30 de edituri. „Îmi amintesc cum stăteam în parcul Washington Square plângând și simțindu-mă atât de dezamăgită, dar nu lipsită de speranță”, spune scriitoarea. Între timp, cartea care a apărut recent și în limba română (la editura Trei), Cleopatra și Frankenstein a devenit un bestseller, fiind considerată de către mulți opinenți ca fiind cea mai bună a anului 2022, idee care a apărut pentru prima oară într-un articol din The Times.
De o frumusețe frapantă, Cleo, o tânără pictoriță britanică de 24 de ani, îl cunoaște pe Frank din întâmplare, într-un lift, cu 90 de minute înainte de intrarea în noul an 2007. Amândoi părăsesc petrecerea de Revelion la care au fost invitați, iar schimbul de replici acide din ascensor se transformă rapid în mult mai mult. Cu o viză aproape să expire, Cleo vede în Frank nu doar șansa să rămână în Statele Unite, ci și extraordinara oportunitate să fie cu un bărbat pe care-l iubește și care o poate susține. Cu 20 de ani mai în vârstă, Frank este plin și de farmec și de succes. Firma de publicitate pe care a înființat-o câștigă premiu după premiu la nivel internațional, în timp ce contractele curg, iar sumele din conturi devin tot mai substanțiale. În doar șase luni, Cleo și Frank se căsătoresc, dar ceea ce părea a fi deznodământul de poveste al acestei iubiri este doar începutul unui proces (auto)distructiv. „Cum învăța cineva să trăiască? Să fie fericit?”, gândește Cleo după ce descoperă că bărbatul pe care l-a idealizat nu este un pământ ferm, care să o susțină emoțional, ci mai mult o groapă, care riscă să o înghită. Dar, exact ca în kintsugi, străvechea artă japoneză de a repara ceramica spartă, oamenii cad și își revin. Iar fisurile produse de aceste șocuri devin cea mai rezistentă parte a lor și nu trebuie ascunse, ci purtate ca trofee.
