Întrebarea din titlu este, desigur, una retorică; după cum spune și bine-cunoscutul citat al istoricului Nicolae Iorga: „Un popor care nu își cunoaște istoria este condamnat să o repete”. Însă când există mai multe variante ale istoriei, pe care o alegem?
Poate ar fi bine să știm câte puțin din fiecare, pentru orice eventualitate. Cel mai probabil asta a fost și ideea regizorului Lucian Țion când a decis să monteze spectacolul „Istoria românilor pe scurt” la teatrul independent Magic Puppet din Cluj-Napoca. Țion a luat diferite perspective ale istoriei și le-a comasat într-un spectacol haios, dar care îl face pe spectator să își pună multe semne de întrebare. Cum s-au desfășurat, de fapt, evenimentele istorice din țara noastră, începând de la Traian și Decebal și până în prezentul nostru greu încercat? Spectacolul nu dorește să fie părtinitor, ci doar să arate haosul pe care îl reprezintă România, chiar și din punct de vedere al felului în care este relatată istoria noastră.
Și tocmai acest haos este miza întregului spectacol (fiind realizat pe ideea unei emisiuni de divertisment) inclusiv de la început, când doi dintre actori (Bogdan Gontineac, Dragoș Lupău) se aud în heblu, vorbind în șoaptă, certându-se despre cum ar trebui, de fapt, să dea startul evenimentului. Cearta însă se oprește brusc în momentul în care se pornește reflectorul, iar cei doi realizează că sunt priviți. Atunci se adresează publicului, veseli și zâmbitori, scenă care poate fi privită ca o aluzie la unul dintre crezurile adânc înrădăcinate în mintea colectivă a românilor, aceea de a păstra aparențele, de a nu ajunge subiect de discuție pentru „gura lumii”.
„Vă propunem un subiect mai puțin discutat din cauza controverselor pe care el continuă să le stârnească în instituțiile cultural-performative din România”. Apoi, actorii adresează o întrebare greoaie publicului, una care imediat creează o stare de discomfort: Ce vă deranjează la faptul că sunteți român?
Un joc regizoral interesant, un contrast între seriozitatea întrebării și ludicul scenelor care urmează. Spectacolul este unul alert, actorii interacționează mult cu publicul, în special cu „domnișoara de pe rândul patru”, care devine un simbol pentru diferite tipologii românești: cea a omului care stă pe telefon în timpul spectacolului, a femeii care este asaltată peste tot de bărbați și arhetipul românului care este certat de cei care îl deplâng pe Ceaușescu.
De asemenea, regizorul Lucian Țion devine într-o anumită măsură personaj – Luci, băiatul de la lumini, iar pe parcursul piesei rolurile se schimbă, iar actorii sunt cei care dau indicații regizorului. În contextul în care în teatrele independente costurile pentru producție și personal de obicei nu sunt foarte mari, regizorul și actorii au reușit să facă un mare plus de amuzament dintr-o situație care ar fi putut fi un minus.
Decorul este aproape inexistent, apărând doar, la un moment dat, un birou cu un scaun și o orgă. Spectacolul merge pe principiul „facem mult cu puțin”, iar echipei îi iese cu brio. Rezolvările scenice pe care le au sunt savuroase. Un element de costum poate ajuta la crearea mai multor personaje, în funcție de modul în care este întrebuințat. Elementele de recuzită se „metamorfozează” și, spre exemplu, obiecte care într-o scenă sunt folosite ca sulițe, în altă scenă devin… microfoane!
Cei trei actori, Bogdan Gontineac, Dragoș Lupău și Silviu Ruști, au fiecare un personaj bine conturat: unul este pro istorie veche, altul este contra și încearcă să o demonteze, iar cel de-al treilea e liantul între ceilalți, încercând să găsească adevărul, punând întrebările corecte. Cu siguranță, cel mai savuros moment este cel cu păpuși. Acestea, realizate cu măiestrie de Florin Suciu și Oana Tămaș, ajută actorii, într-un mod inedit și haios, să spună povestea Cetății Chilia, reprezentată printr-o lebădă albă (simbol al purității vieții) care de-a lungul istoriei a fost sub diferite stăpâniri. Ironic, însă aflăm că a aparținut României cel mai scurt timp.
Cert este că istoria românilor a fost de la începuturi zbuciumată și încă există numeroase semne de întrebare la care specialiștii nu pot să răspundă. Însă informațiile care sunt cunoscute ar trebui, poate, bine întipărite în memoria noastră, motiv pentru care „Istoria românilor pe scurt” este un spectacol care trebuie văzut și din care fiecare poate trage propriile concluzii în ceea ce privește realitatea prezentată în cărțile de istorie.
REGIA: Lucian Țion
DISTRIBUȚIA: Bogdan Gontineac, Dragoș Lupău, Silviu Ruști
PĂPUȘI: Florin Suciu și Oana Tămaș
FOTO: Andrei Niculescu
