Dreptul la libertatea de decizie ar trebui să fie accesibil pentru fiecare ființă umană, indiferent de rasă, sex, orientare sexuală, naționalitate sau religie. În practică, însă, această libertate a fost îngrădită și continuă să fie. Cine stabilește regulile unui trai comun corespunzător și cine decide cum se împart drepturile sau libertățile? Cine decide care sunt actele de vinovăție sau nevinovăție și cine ține în mână balanța moralității și a corectitudinii? Este moralitatea un construct social care oferă egalitate în drepturi sau favorizează doar anumite persoane? Răspunsuri găsim în istorie, în realitatea apropiată nouă, dar și în filme care se raportează la prezent sau la alte perioade istorice, cum ar fi Epoca de Aur sau perioada post-fanariotă.
Avortul pe furiș
În Polyester-ul lui John Waters, lansat în ’81, Lu-Lu (Mary Garlington) intră în cameră și ia bani pentru taxi din portofelul lui Francine (interpretată de Divine), mama acesteia, hărțuită în mod constant de membrii familiei. Când este întrebată de ce are nevoie de bani, îi aduce aminte că este ziua în care este programat avortul. Francine încearcă să o convingă să păstreze copilul și să îl crească împreună, în ciuda faptului că acesta s-ar fi născut într-o familie disfuncțională. Chiar dacă filmul (și implicit această scenă) este construit în stilul caracteristic filmelor lui Waters, pe un ton ironic și ilar, cu personaje voit exagerate și stridente, tot putem să extragem din dialogul acestei secvențe ideea că femeia trebuie să aibă libertatea de a face avort, atunci când conștientizează că embrionul din pântece nu este un viitor copil dorit… mai ales când se confruntă cu presiunea socială.
O abordare mai serioasă întâlnim în filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (premiat cu Palme d’Or la festivalul de la Cannes în 2007), unde consecințele interzicerii avortului reprezintă subiectul principal. Începând cu 1966, regimul ceaușist a introdus decretul care interzicea întreruperile de sarcină, pentru a accelera creșterea numărului de locuitori. Acțiunea filmului se petrece la 21 de ani distanță de la decret, urmărind o zi marcantă din viața Găbiței, care e hotărâtă să facă avort, chiar dacă întreruperile de sarcină sunt încă ilegale. Otilia, prietena acesteia loială, închiriază o cameră de hotel, unde se vor întâlni în secret cu un bărbat zis domnu’ Bebe. Din acest punct narativ, atmosfera filmului se intensifică până devine greu de suportat. Realismul minimalist al lui Mungiu oferă o imagine clară și dură a consecințelor interzicerii avortului. Chiar și în cele mai negre scenarii societale, soluția nu trebuie să fie niciodată interzicerea întreruperii de sarcină, ci accesul la educație sexuală, care reduce numărul de avorturi. Aceste măsuri de privare a drepturilor omului, când e vorba de propriul corp, nu fac decât să diminueze numărul avorturilor sigure și să împingă femeile să facă avorturi clandestine, care le vor pune viața în pericol sau le vor prinde în situații mai puțin fericite, cum s-a întâmplat cu personajele din scenariul lui Mungiu sau cum s-ar putea întâmpla acum în America, ,,ținutul libertății”.
„Toți țiganii sunt născuți robi”
În codul penal al anului 1818 din Țara Românească se preciza că „Toți țiganii sunt născuți robi” și că „Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”. Acest mecanism opresiv și discriminatoriu a funcționat până în anul 1856, când a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești“. Chiar dacă în acel an a fost desființată robia persoanelor de etnie romă, rasismul încă persistă în România din prezent, ceea ce face necesară aducerea în discuție a acestei probleme, chiar și din punct de vedere cinematografic.
Aferim!, lansat în 2015, este mașina timpului construită de Radu Jude pentru a ne teleporta în Țara Românească a anilor 1830, unde persoanele de etnie romă erau lipsite de libertate și învinuite pe nedrept de abateri de la normele sociale stabilite în acea perioadă. Zapciul Constandin și fiul său Ioniță pornesc călare în căutarea lui Carfin, un rom care a fugit de pe proprietatea lui Iordache Cîndescu, după ce a fost învinuit că a întreținut relații sexuale cu nevasta boierului. Misiunea zapciului este de a prinde fugarul și de a-l aduce în viață înapoi boierului pentru a primi pedeapsa corespunzătoare, aleasă de acesta. Pe lângă diferențele de clasă, instrumentul care dicta legile în acea perioadă (și care, într-o anumită măsură, o face și astăzi) este religia. Întregul peisaj fanariot și post-fanariot este umbrit de povețele preoților, care normalizează sclavia, rasismul, misoginia, homofobia și antisemitismul. Aferim! este un film incisiv, cu elemente western, care dezvăluie un episod dureros din viața robului Carfin, într-un prezent în care boierimea și oamenii albi de rând îl consideră inferior și nesemnificativ… o bucată de carne, care poate fi vândută sau pedepsită după bunul plac.
Satana oferă cele mai calde îmbrățișări
E posibil ca documentarul Hail Satan? să te facă să spui ,,hei, am în comun multe lucruri cu sataniștii”. Filmul, care a avut premiera la Sundance în 2019, expune viziunea onestă a grupării The Satanic Temple, o organizație nonteistă și activistă, înființată de Lucien Greaves și Malcolm Jarry, care își dorește să nu mai fie folosit cuvântul ,,blasfemie” drept argument pentru interzicerea unor manifestări cu caracter legal, dar care nu se sincronizează cu principiile ce stau la baza religiei dominante. În afara faptului că ne îndeamnă să renunțăm la preconcepțiile noastre legate de anumite grupuri de persoane, documentarul are în centru un sâmbure pur civic, care ni se dezvăluie treptat și reflectă nevoia de schimbare a sistemului actual într-unul care permite fiecărui cetățean să-și exercite dreptul de a adera la orice doctrină și care pune semnul egal între cultele religioase. Hail Satan? este despre pluralism, așa-zisa separație între biserică și stat, ipocrizia și privilegiile creștinilor și oamenii reali din spatele unor reputații pătate de fake news și superstiții.
Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan #5, ediția de toamnă 2022.
