Cele mai noi filme ale anului, „Arsenie. Viața de apoi”, „Playback” & „De ce scriu ăștia pe pereți”, proiectate la Eforie Colorat, în prezența autorilor

Arsenie. Viața de apoi

Lansat la TIFF, road-movie-ul documentar „Arsenie. Viața de apoi”, cel mai nou film semnat de Alexandru Solomon, va fi proiectat, în prezența autorului, la Eforie Sud înaintea premierei oficiale, programată în toamna acestui an.

Vizionarea, cea de-a doua în cadrul unui festival și ultima înaintea premierei oficiale, are loc vineri, 25 august, de la ora 21.00, în grădina de vară Cinemascop din Eforie Sud și va fi urmată de o sesiune Q&A. Intrarea este liberă.

„Cred că ideea general acceptată – și anume că litoralul e un loc mai degrabă pentru divertismentul care nu pune probleme și nu obosește cu gânduri complicate turiștii aflați în vacanță – merită să fie diversificată și exact asta se întâmplă la Eforie și prin Cinemascop. Mix-ul dintre film și arte vizuale e unul foarte viu și interesant. Mă bucur foarte mult că filmul meu va fi proiectat la Eforie Colorat, într-o grădină de vară, la malul mării. Pentru că icoana lui Arsenie este ea însăși una viu colorată, enigmatică și plină de contradicții. Ea promite tot felul de lucruri; și unde altundeva decât în vacanță, pe malul mării, suntem mai dispuși să visăm, dar și să ne resetăm un pic viața, să ieșim din rutina încrâncenată și, deseori, irațională a existenței de zi cu zi din restul anului?” (Alexandru Solomon, regizor și scenarist)

„Arsenie. Viața de apoi” este un road movie documentar care merge pe urmele lui Arsenie Boca, sfântul care, într-un fel sau altul, trăiește încă printre noi, oglindind speranțele și neputințele unei epoci. Filmul este un fel de pelerinaj pus în scenă de un regizor care pornește de la o perspectivă sceptică, pentru a descoperi apoi, pas cu pas, o lume care nu seamănă prea mult cu clișeele vehiculate de obicei în mass media pe această temă. Pentru că și mass media pictează icoane, spune Alexandru Solomon, stereotipuri cu estetică proprie, de la portrete hipnotice, cu ochi de un albastru electric, la relatări condimentate cu mult senzațional, menite să alimenteze puterea unui mit. După o lungă perioadă de uitare, primul articol scris în presa românească despre Arsenie Boca a apărut în 1999, spune Alexandru Solomon. Povestea a ajuns la apogeu, asimilând toate elementele pe care le știm acum, prin 2007 și de atunci a rămas oglindă unei societăți care doar printr-un miracol ar mai putea să creadă în mai bine. Pelerini din diverse generații și un regizor rezervat evocă miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin ochii acestora, filmul surprinde, de fapt, modul în care se reflectă societatea românească în legenda părintelui Arsenie Boca, o poveste care – spun autorii – umple, de fapt, golul lăsat de deziluziile ultimilor 30 de ani. Despre cum, în această icoană (sau icon?) – cu zecile ei de chipuri -, se reflectă aspirațiile, necazurile și frustrările oamenilor printre care trăim. Iar privirea hipnotică a unui călugăr care s-a stins de mai bine de trei decenii este una dintre puținele care pot promite o lume mai bună.

Playback, documentarul dedicat discotecilor din perioada optezecistă, ajunge la Eforie Sud. Proiecția este urmată de o seară disco ’80 cu Sorin Lupașcu 

O analiză emoțională a evoluției societății românești din anii ‘80 și până astăzi, filmul Iuliei Rugină mixează înregistrări inedite din arhiva națională și imagini din prezent. Sorin Lupașcu, unul dintre cei mai cunoscuți DJ ai vremii, este cel care ghidează o călătorie nostalgică în paradisul pierdut al discotecii Ring din Costinești, pe fondul sonor al hiturilor anilor ‘80, românești și internaționale. Iulia Rugină spune povești despre o Românie glam, furișată într-un spațiu închis cultural, în care accesul la muzica pop sau rock era la fel de bine controlat ca cel la alimente. Timpul însuși curgea altfel, în ritm analog. Fără Google, Wikipedia, reviste și fotografii, discotecile erau singurelele locuri în care oamenii puteau asculta muzică, de regulă interzisă sau marginalizată de Partidul Comunist. Iar Dj-ii deveneau, astfel, personaje legendare, singurii care le aduceau oamenilor piese traficate pe viniluri sau înregistrate în secret de pe posturi de radio străine. Un dar prețios oferit mulțimilor dornice să danseze.

Filmul va fi proiectat vineri, 1 septembrie, de la ora 21:00. Vizionarea va fi urmată de o seară  disco | muzică de pe vinyl, pregătită de unul dintre cei mai mari DJ ai României, Sorin Lupașcu.

De ce scriu ăștia pe pereți… la Eforie Colorat?

Oare desenele pe care le vedem, întâmplător, pe ziduri, pe ruinele unei fabrici părăsite sau pe vagoanele de metrou, au vreun impact asupra vieților noastre? Poate că schimbă ceva în noi, spune regizorul Alin Boeru, mai ales atunci când suntem deschiși în fața acestor artiști,  considerați, de regulă, „vandali și golani”.

Filmul lui Alin Boeru construiește o imagine subiectivă a scenei street art din România, mixând cadre contemporane cu materiale de arhivă, pentru a descrie viața comunităților de grafferi pe parcursul ultimilor 30 de ani de istorie. Explorează toate dimensiunile și specificitățile acestor grupuri, de la intervențiile pe metrouri, tramvaie, trenuri, ajungând la acțiuni clandestine pe străzi, în spațiul public sau în locuri abandonate. Încercând să înțeleagă dedesubturile fenomenului graffiti și street art din România, Alin, un fost corporatist, ajunge să se descopere pe sine. Pornit ca o analiză obiectivă a unei contraculturi, documentarul se transformă într-o poveste intimă de maturizare (coming-of-age) a unui bărbat de 35 de ani, care ajunge să fie înghițit de universul diferit pe care îl descoperă.

Filmul va fi proiectat marți, 29 august, de la 20:45, în prezența regizorului Alin Boeru. Vizionarea va fi urmată de o sesiune Q&A.

Informații despre programul Eforie Colorat sunt disponibile online, pe Facebook, Instagram, YouTube.

Participarea la toate evenimentele programate în cadrul festivalului este gratuită.

mm
Anca Zaharia
A scris pentru Revista Hyperliteratura, Serial Readers, Zile și Nopți, Cinemap. Mai scrie pentru Dilema veche și Fain de România. A lucrat în crâșme, în publicitate și la radio, a fost librar și manager de librărie, a făcut PR, comunicare și social media, a tradus cărți și face redactare și corectură pentru câteva edituri de la noi. A obosit, s-a odihnit și a scris „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar”, „Suicid” și „Eu n-am trăit războiul”. Încă vie. Co-fondator & redactor-șef la Revista Golan.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici