Înainte să dezvălui topul meu personal cu cele mai bune filme ale anului 2022, sunt necesare câteva mențiuni importante: X (în regia lui Ti West), Aftersun (Charlotte Wells), The Menu (Mark Mylod), My Policeman (Michael Grandage), Decision to Leave/Heojil kyolshim (Park Chan-wook), Bones and All (Luca Guadagnino), Corsage (Marie Kreutzer), Piggy/Cerdita (Carlota Pereda) și Crimes of the Future (David Cronenberg).
-
Triangle of Sadness
Triangle of Sadness, câștigătorul Palme d’Or de anul acesta la festivalul de la Cannes, este o satiră socială despre diferențele de clasă, modul în care este împărțită puterea în capitalism, dinamica de cuplu contemporan și privilegiul frumuseții. Filmul prezintă în primul act portretul unei realități bazate pe inegalitate și superficialitate, urmând ca mai târziu să inverseze rolurile între indivizii care domină și cei dominați în societate… iar rezultatul este amuzant și satisfăcător.
-
Nope
Nope știe să mențină tensiunea de la primele secvențe până la actul final, ceea ce demonstrează că Jordan Peele este capabil să creeze un suspans durabil. Nu poate fi catalogat drept horror în întregime, ținând cont de elementele de comedie, thriller, western și SF cu care jonglează regizorul pentru un produs final cinematografic cât mai divers. Un alt plus al filmului este imaginea, mai ales cadrele nocturne care întregesc și valorifică atmosfera terifiantă.
-
The Northman
Poziția 8 este ocupată de viziunea unui regizor care este atent la detaliile unui trecut mitic și descrie cu acuratețe un episod din mitologia nordică… o perioadă în care violența este cel mai la îndemână mod de a interacționa și în care nimănui nu îi e frică de moarte. Chiar dacă este cel mai cuminte, accesibil și comercial film al lui Eggers, își merită locul printre cele mai bune filme ale anului.
-
Speak No Evil
O familie de danezi merge în Olanda pentru a-și vizita prietenii pe care i-au cunoscut recent într-o vacanță. Ca la începutul oricărui film horror, putem intui că weekendul pe care îl vor petrece împreună cele două familii nu va fi unul tocmai distractiv, dar modul în care decurge acțiunea este imprevizibil și prezintă vulnerabilitatea ființei umane și imposibilitatea de a riposta în unele momente.
-
Pearl
Ti West ne amintește cât de mișto sunt filmele slasher vechi prin trilogia X, în care Pearl este prequel-ul filmului central, care dă și numele seriei. Pearl e exemplul perfect de lungmetraj construit într-o manieră simplistă, tributar genului, dar în același timp o gură de aer proaspăt. Cadre vintage, bifat. Crimă & mult sânge, bifat. Demență, bifat. O interpretare stelară oferită de Mia Goth, bifat.
-
Holy Spider
Holy Spider este absolut necesar, mai ales acum, când protestele anti-regim din Iran sunt încă în desfășurare, iar drepturile femeii sunt în continuare limitate. Filmul are la bază cazul real al criminalului în serie Saeed Hanaei, care a pornit la începutul anilor 2000 în „misiunea sfântă” de a „curăța” străzile orașului Mashhad de lucrătoare sexuale. Cel mai important e că nu există niciun moment în care filmul să romantizeze criminalul sau să-i justifice acțiunile.
-
Guillermo del Toro’s Pinocchio
Având în vedere temele abordate și tonul mai întunecat al animației, versiunea lui Guillermo del Toro se distanțează vizibil de cea Disney (din 1940) și este, mai degrabă, potrivită pentru adulți. Pinocchio părăsește locuința lui Geppetto, locul unde a fost adus la viață, și se lovește de exploatarea din lumea circului, fascismul care domină statul și respingere din partea comunității catolice.
-
Capra cu trei iezi
Capra cu trei iezi, inițial un scurtmetraj plimbat pe la festivalurile din afară, este un slow burn folcloric regizat de Victor Canache și inspirat din povestea lui Creangă. Chiar dacă este o adaptare fidelă a poveștii originale, în ceea ce privește desfășurarea acțiunii și evidențierea fiecărui detaliu narativ prezentat în operă, personajele principale sunt înlocuite de oameni, sugerând astfel faptul că sadismul din poveste este caracteristic naturii umane, nicidecum animalelor.
-
Men
Folosindu-se de cadre bogate în simboluri și animate de o tensiune constantă, intenția regizorului este de a prezenta efectele patriarhatului asupra psihicului femeii, uneori mai subtil, alteori in your face. Personajul principal are în permanență mustrări de conștiință, sub presiunea unui sistem menținut intact de-a lungul timpului de indivizi care fac abuz de putere. Aceasta rătăcește într-o lume dominată de bărbați care o învinuiesc pe ea de lucrurile oribile care i se întâmplă, deseori fiind folosite jocuri de putere și manipulare bazată pe reguli morale plasate în mentalul colectiv tot de agresori.
-
You Won’t Be Alone
You Won’t Be Alone, unul dintre cele mai bune filme de debut ale ultimilor ani, merită locul I în clasament. Filmul dezvăluie lumea văzută prin ochii unei tinere vrăjitoare dintr-un sat izolat al Macedoniei secolului XIX, prin cadre intime care inspiră atât teama, cât și plăcerea provocate de necunoscut. Un horror atipic care poate fi, cu ușurință, perceput ca un poem vizual despre esența naturii umane.
