În actualul context pandemic, industria cinematografică globală a avut mult de suferit, prin urmare anul 2021 nu a fost tocmai unul spectaculos în materie de filme… există, totuși, destule lungmetraje ambițioase care merită atenția noastră. Chiar dacă n-am apucat să văd The French Dispatch și House of Gucci, care simt că ar fi avut mari șanse să se numere printre preferatele de anul acesta, am pregătit un top 10 cu filmele care consider că au ceva de spus. Înainte de a ajunge la acestea, sunt necesare câteva mențiuni: Pig (în regia lui Michael Sarnoski), Benedetta (r: Paul Verhoeven ), Annette (r: Leos Carax), Son (r: Ivan Kavanagh) și The Humans (r: Stephen Karam).
10. Last Night in Soho
Primul exemplu de film eficace din sfera lungmetrajelor experimentale, care combină mai multe genuri și planuri temporale este thrillerul psihologic Last Night in Soho, semnat de Edgar Wright. Filmul o urmărește pe Eloise (Thomasin McKenzie), o tânără pasionată de fashion, care dispune de puterea de a se întoarce în timp. Interesul pentru muzica și moda anilor ’60 o va teleporta involuntar în această perioadă, unde o întâlnește pe Sandie, o persoană misterioasă din trecut, interpretată de Anya Taylor-Joy.
9. Wheel of Fortune and Fantasy
Chiar dacă nu este inspirat din romanele scrise de acesta, Wheel of Fortune and Fantasy (Gûzen to sôzô) mi-a adus aminte de atmosfera poveștilor lui Haruki Murakami. Filmul lui Ryûsuke Hamaguchi este structurat în 3 părți distincte, ce au în comun naturalețea personajelor prinse în situații mai neobișnuite, complexitatea relațiilor interumane și efectele neașteptate ale deciziilor pe care le luăm pe moment.
8. Censor
Termenul “video nasty” se referă la anumite filme horror (de obicei, low-budget) distribuite pe casete video, care erau aspru criticate în UK pentru conținutul violent, de către presă și organizațiile religioase la începutul anilor ‘80. Personajul principal al acestui film este Enid Baines, cenzorul care analizează filmele horror și decide care pot fi văzute de public. În momentul în care aceasta ajunge să creadă că și-a văzut sora dispărută într-unul dintre filmele primite, Enid încearcă să rezolve misterul și pornește în căutarea ei. Filmul, care condamnă ideea conservatoare că mințile noastre sunt corupte de filmele pe care le vedem, trasează o linie blurată între halucinație și realitate, pornind de la ideea că traumele personale sunt responsabile de această deformare a concretului.
7. Candyman
Printre cele mai bune filme horror lansate anul acesta se numără și Candyman, un sequel direct al filmului lansat în 1992. Acțiunea din noul Candyman este plasată la 30 de ani distanță de evenimentele petrecute în primul film, în cartierul total schimbat din Chicago unde a luat naștere legenda și în care artistul Anthony McCoy, interpretat de Yahya Abdul-Mateen II, se mută alături de prietena acestuia. Încercând să caute noi idei pentru următoarele proiecte, acesta ajunge absorbit de povestea urbană care a rămas întipărită în memoria colectivă: Candyman. Întreaga recenzie o găsiți aici.
6. The Green Knight
David Lowery, cunoscut pentru A Ghost Story, una dintre cele mai originale producții ale ultimilor ani, a revenit anul acesta cu un film fantasy despre onoare… mai exact, adaptarea faimoasei scrieri Sir Gawain and the Green Knight, care dispune de o cinematografie uimitoare. Chiar dacă folosește, în unele momente, un limbaj criptic pentru a-și urma firul narativ, The Green Knight promite să rămână cea mai bună versiune adaptată a acestui poem epic.
5. Lamb
Filmul islandez Lamb, desemnat cel mai bun film la Festivalul de Film Fantastic din Sitges, dezvăluie momentul în care viața austeră a unui cuplu de fermieri e pe cale să-și schimbe cursul. Maria și Ingvar, încă răniți de moartea fiicei lor, sunt martorii nașterii neobișnuite a unui hibrid, pe care, în cel mai natural mod cu putință, îl integrează în familia lor. De o ciudățenie fermecătoare și cu un ton rece care păstrează o atmosferă sumbră, Lamb ajunge gradual la un climax coșmaresc supranatural. Este unul dintre acele filme pe care nu le poți încadra într-un gen, cu un scenariu pe care e destul de riscant să-l aduci la viață. Pentru fanii realismului magic, această dramă horror domestică, în care natura începe să-și arate latura întunecată, este cea mai potrivită alegere.
4. Dune
Am așteptat cu entuziasm noul Dune, din trei motive: 1. Am citit romanele lui Frank Herbert acum câțiva ani și pot spune că seria din care a fost inspirat filmul este una dintre cele mai mișto experiențe literare, în materie de SF; 2. Fiind fanul stilului propus de David Lynch, am fost sedus și de ecranizarea din 1984, în ciuda reacției negative pe care a primit-o din partea publicului și am vrut să compar cele două abordări; 3. Faptul că filmul e semnat de Denis Villeneuve, regizorul din spatele filmelor Arrival (SF cu tematică extraterestră) și Enemy (o interpretare interesantă a romanului The Double, scris de Saramago) mi-a ridicat așteptările… iar când am ajuns, în sfârșit, să văd filmul, am răsuflat ușurat și am ieșit din sala de cinema cu 3 cuvinte în minte: worth the hype. Despre noul Dune a scris și colegul meu, Alin Ludu-Dumbravă, alături de alți câțiva pasionați, aici.
3. Titane
Am ajuns și la câștigătorul Palme d’Or la ediția de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes, un lungmetraj impresionant și provocator, care cucerește și din punct de vedere vizual și al poveștii. Această dramă senzorială, cu accente de thriller, aduce în rol principal o persoană queer, care, după o serie de crime, decide să preia identitatea fiului dispărut de 10 ani pe care l-a văzut pe un afiș și să se ,,reunească” cu tatăl care își caută copilul. Cu o atmosferă care amintește de filmele lui Cronenberg, Titane dezbracă în fața noastră două personaje rătăcite în universul regizoarei Julia Ducournau, care încearcă să-și ofere unul altuia un trai care să funcționeze.
2. Nitram
Pe 28 aprilie 1996, un tânăr pe nume Martin Bryant a intrat într-o cafenea din Port Arthur Historic, și-a comandat ceva de mâncare, iar după ce a terminat de mâncat, a scos o pușcă din geantă și a ucis 33 de persoane. Acesta este considerat și astăzi cel mai terifiant masacru comis de o singură persoană în Australia. Nitram ne conduce prin viața acestui băiat cu părul lung, însoțit de sentimentul alienării și torturat de neputința de a înțelege ce vede atunci când se uită în oglindă. Martin este interpretat excepțional de Caleb Landry Jones, prin care încercăm să aflăm ce a dus la acest episod negru din istoria Australiei.
1. Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
Fără vreo intenție de natură naționalistă, plasez pe primul loc filmul lui Radu Jude, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, câștigătorul de anul acesta al Ursului de Aur, care întoarce camera de filmat înspre noi și filmează comportamente pe care suntem obișnuiți să le vedem zilnic. Filmul o urmărește pe Emi, o profesoară de școală generală care a fost trasă la răspundere la ședința cu părinții, după ce a apărut într-un film de amatori pe un site de adulți. Am scris, mai pe larg, despre acest film aici.
