Sâmbătă seara, pe 13 noiembrie 2021, la Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu din Petroșani a avut loc premiera spectacolului „Soacra cu trei nurori”, adaptare după povestea omonimă, scrisă de Ion Creangă, însă mult mai haioasă și mai puțin macabră.
Înainte de începerea spectacolului, iubitorii de teatru din Valea Jiului s-au adunat în holul Teatrului Dramatic I.D. Sîrbu, spectacolul „Soacra cu trei nurori”, în regia lui Dan Mirea, fiind sold out. Desigur, la 30% din capacitatea sălii, adică undeva la 130 de locuri. Cu câteva minute înainte să intrăm în sală, actorii au ieșit în hol și-au „pus de-o nuntă”, la care toți spectatorii erau invitați. Tot din rândul nostru au fost aleși și nașii. Acest scurt moment a fost unul binevenit într-un context în care cultura a avut prea mult de suferit și este nevoie de o apropiere între artiști și cei care îi apreciază.
Apoi, spectacolul a început. Soacra (Nicoleta Bolcă), cam ușuratică — după cum umblă vorba în sat —, are trei băieți: Constantin (Mihai Sima), Culai (Viktor Hegedüs) și Gheorghiță (Laurențiu Vlad), despre care se spune că nu au același tată. Mezinul, Gheorghiță, este preferatul, fiind cel mai frumos și cel mai deștept dintre cei trei. Ceilalți doi sunt departe de a fi perfecți, chiar și în ochii mamei. Culai este sâsâit, peltic și are un mers ciudat, iar Costică este urâțel, nu știe să socializeze, preferă să citească în loc să își iubească nevasta, pe Anica (Simona Codreanu) și ocazional vorbește în latină, fapt care dă un plus de savoare personajului. De fapt, și dacă ar fi vrut să își ducă nevasta în dormitor sau în șură (așa cum are fantezii Anica), nu ar fi avut când, deoarece Soacra o pune la muncă pe noră zi și noapte, în timp ce ea stă în pat, se plânge de dureri de spate și își numără pernele, pe care le consideră cea mai de preț avere a ei. Anica, interpretată de Simona Codreanu, nu este nici ea o femeie fatală: voce groasă, aplecată de spate, de cele mai multe ori își sperie bărbatul în loc să îl seducă.
Soacra are o prietenă, o cumătră, căreia însă îi pune bețe în roate ori de câte ori are ocazia. Cumătra, Miranda, este jucată excelent de Nicoleta Niculescu, interpretând tipologia femeii de la țară, mereu pusă pe bârfit și care are întotdeauna motiv să se plângă. Ba mai mult, observând dinamica dintre Soacră și Miranda, poate rolurile s-ar fi potrivit mai bine dacă ar fi fost inversate deoarece, în timp ce Nicoleta Niculescu și-a conturat bine personajul și se observă că îl stăpânește, nu același lucru poate fi spus și despre Nicoleta Bolcă. Cu toate că Soacra ar trebui să fie o țărancă rea, aprigă, manipulatoare, acest personaj pare să treacă de la o matroană care știe cum să învârtă banii la o țigancă care citește viitorul în palmă. Totuși, fiindcă nu se poate să nu dăm Cezarului ce e al Cezarului, Nicoleta Bolcă reușește cu brio să reacționeze în scenă prin expresivitate la replicile pe care i le servesc colegii ei.
Lucrurile iau o întorsătură nefavorabilă în momentul în care Soacra hotărăște că i-a venit vremea fiului mijlociu să se însoare. Desigur, nu cu o fată pe placul lui, ci pe placul ei: să aibă avere și să fie ușor de controlat. Astfel, i se pune pata pe Floarea lui Burduță, fată pe care i-o recomandase chiar prietenei ei Miranda, pentru fiul ei. Floarea, interpretată fără cusur de Oana Crișan, este urâtă, „ceacâră”, mare și fără personalitate, ascultând mereu de ceilalți: de părinți, apoi de soacră și de Anica. Totuși, este partenera perfectă pentru Culai, care are și el defectele sale. În acest rol, al fiului mijlociu, tânărul actor Viktor Hegedüs demonstrează cât de talentat este pe parte de personaje de compoziție și pe comedie. Acesta nu își iese niciodată din rol, cu toate că suma defectelor pe care i le-a atribuit personajului său pare să fie una destul de dificil de menținut. Astfel, are loc nunta. Preotul (Dorin Ceagoreanu), fiind mereu beat, nu reușește să ducă până la capăt slujba, așa că Soacra, obișnuită să controleze totul, îi cunună pe cei doi tineri.
Aflând de nuntă, Miranda pune blesteme pe cumătra ei, blesteme care par să se prindă în momentul în care Gheorghiță îi mărturisește că s-a îndrăgostit și nu dorește să se însoare cu o fată care să fie pe placul mamei. Sau or fi păcatele tinereții? Așa cum chiar personajul se întreabă. Văzând că nu are ce face, acceptă dorința fiului cel mic și o primește în familie pe Agripina (Andrada Dobre), sperând că va face și din aceasta o slugă, la fel cum a făcut cu celelalte două nurori. Însă, fiindcă de multe ori socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, planurile Soacrei au fost date peste cap. Agripina, frumoasă și isteață, le întoarce pe celelalte două nurori, dar și pe băieți împotriva Soacrei, scapă de lucru prin casă și primesc și moștenire de la bătrână.
Aici ar fi mers, din nou, o inversare de roluri, Simona Codreanu fiind, poate, mai potrivită într-un rol atât de important ca cel al Agripinei, fiindcă jocul de scenă al Andradei Dobre a fost unul plat, în timp ce acest personaj ar fi cerut mai multă carismă și mai multă viclenie. Per total, însă, spectacolul a fost unul numai bun de urmărit într-o seară friguroasă de noiembrie, la poalele Parângului, în vremuri tulburi în care poate doar cultura îi mai poate aduce pe oameni împreună, în timp ce realitatea vieții dorește să îi dezbine.
***
Regie și adaptare: Dan Mirea.
Distribuție: Mihai Sima, Nicoleta Bolcă, Laurențiu Vlad, Andrada Dobre, Nicoleta Niculescu, Simona Codreanu, Viktor Hegedüs, Oana Crișan, Gigi Stoica, Dorin Ceagoreanu, Ion Popescu.
Fotografii articol: Bianca Tămaș.