Până pe 27 octombrie, în clădirea Comenduirii Garnizoanei din Timișoara, situată în Piața Libertății 5, se poate vizita expoziția ”Beta 2024: cover me softly”, un inedit dialog pe marginea sensurilor multiple ale cuvântului ”cover”, făcând apel atât la adăpost și refugiu, cât și la reproduceri, imitații și alte forme de expresie artistică.
”Beta 2024: cover me softly” e curatoriată de arhitecta Oana Stănescu și cuprinde lucrări de la peste 50 de artiști: arhitecți, designeri, muzicieni, fotografi, scriitori și alți artiști interdisciplinari.
Intrarea este liberă, iar în continuare vreau să vă tentez cu o galerie foto care vă promit că reprezintă doar o parte infimă din ce se poate vedea și să povestesc despre trei dintre expozițiile mele preferate de la acest eveniment amplu.
Climatic Systems
Mă preocupă tot mai mult relația noastră cu mediul și găsirea de experiențe sustenabile pe termen lung – apropo de asta, am citit recent o carte excelentă, a cărei recenzie e în lucru pe ancazaharia.ro.
Climatic Systems (de la Atmos Lab) m-a impresionat pentru că expune modele arhitecturale tradiționale eficiente în conviețuirea cu climate dificile. Aceste practici de adaptare a construcției locative la mediul înconjurător în moduri cât mai naturale și facile sunt tot mai rare astăzi, de-aceea sunt și cu atât mai importante.
La expoziția de la Timișoara puteți vedea și analiza, chiar și prin comparație, sistemele gândite de Wladimiro Acosta pentru climatul subtropical din Buenos Aires și, pe de altă parte, pe cele ale grădinilor de iarnă dezvoltate de Lacaton & Vassal pentru mediul temperat-oceanic al Franței.
Split
GRASS+BATZ, birou de arhitectură din Chile, alături de românii de la Atelier AdHoc (care în 2020 a luat premiul secțiunii „Inițiative/Experimente/Viziuni” la BETA), au gândit această instalație care prezintă situația persoanelor fără adăpost din Santiago de Chile, pe de o parte, și cea a oamenilor care trăiesc în condiții similare în București.
Mi se pare o informație extrem de utilă faptul că în București vorbim despre localizarea centrală a celor fără locuințe (din motive ce țin de siguranță și acces mai simplu la resurse), în vreme ce serviciile sociale dedicate acestor persoane își au sediile în zone periferice sau, în orice caz, mai greu accesibile.
De cealaltă parte, în capitala din Chile este conștientizată complexitatea acestei dure situații de fapt: chestiunea este una care îmbină simultan probleme sociale, politice, economice, legale și de mediu.
Și modul în care folosim cuvintele când ne referim la acești oameni este diferit și cu implicații complexe: dacă în București le spunem „persoane fără adăpost”, în Santiago de Chile vorbim despre „persoane care locuiesc pe străzi”, cu accent pe faptul că problema se întinde mult dincolo de granițele lipsei unui spațiu locativ propriu-zis.
W8ing
Instalația Sophiei Le Fraga, creație veche de un deceniu deja (deci din 2014), este un cover după Beckett, făcând trimitere la Așteptându-l pe Godot. M-a impresionat într-un mod aparte această comunicare dintre o piesă clasică (1949) și iPhone-ul care trimite și rulează ca un ecran mesajele ce includ emoticoane sau prescurtări.
Pe mine nu mă lasă deloc indiferentă amestecurile de vechi și nou, de mesaje transmise în formate clasice versus cele cât mai moderne, îmi place că arta ne provoacă și ne zguduie, iar această așteptare-W8ing este, oricât de atipică, una dintre cele mai sincere forme de aducere în actualitate a unor elemente aproape depășite tehnologic, dar încă de actualitate din punct de vedere conceptual.
Pe final, vă las o galerie mică să vă convingă să treceți pe la Comenduirea Garnizoanei din Timișoara înainte de 27 octombrie 2024.
Fotografii de Anca Zaharia.
