Cele două meciuri din sferturile de finală de azi de la Campionatul European de Fotbal 2024: Anglia – Elveţia și Olanda – Turcia.
„101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la cuvîntul „rechin”.
Termenul argotic „rechin” e o metaforă animalieră foarte ușor de înțeles, rechinul fiind un animal de pradă, agil, puternic și nemilos. „Rechinul” e un infractor abil, cu experiență, respectat și cu putere de influență, căruia i se mai spune, în termeni argotici, și „reptilă”, și „cobră”. Termenul poate fi folosit și admirativ, și injurios, depinde de partea cui este cel care-l folosește. „Rechinul” e, în general, un șef de bandă, un bandit foarte temut, dar, pe de altă parte, tot „rechin” e și un „polițist” temut sau un „procuror” nemilos.
„Rechinul” e, de obicei, un recidivist, un infractor cu experiență, prestigiu și renume în mediul interlop.
Termenul mai vechi e „ocnă”, prestigiul infractorului foarte experimentat fiind indicat cu construcția cu adjectivul „mare” – „e ocnă mare”, „mare ocnă ești”. Termenul s-a format probabil prin metonimie, adică partea înlocuiește întregul, partea fiind locul unde se ispășeau pedepsele cele mai grele. Folosește cuvîntul poetul Radu Vancu într-o poezie foarte gravă, zice „A fi Vancu e ocnă”, adică e o pedeapsă din start, e un chin.
Mai puțin transparent e termenul „marcă”, probabil de la „de marcă”, „de calitate superioară” sau „de seamă”.
Pentru lexicul închisorii vezi și „Berilă”, „caleașcă”, „cambuză”, „cotolani”, „interval” („Interval” chiar mă interesează, pentru mine „Interval” fiind una din cele mai bune reviste literare din România din toate timpurile, făcută la Brașov – uite cum am ajuns de la „ocnă” la poeții 2000-iști și de la „rechin” la revista Grupului de la Brașov!).
