Meciurile din sferturile de finală de azi de la Campionatul European de Fotbal 2024: Spania – Germania și Portugalia – Franţa, iar celelalte două jocuri din sferturi vor avea loc mîine: Anglia – Elveţia și Olanda – Turcia. Spania mi s-a părut cea mai bună echipă de la CE, dar Germania joacă acasă, apoi, e echipa care mi-a plăcut aproape la fel de mult ca Spania, le-aș fi vrut în finală, dar asta e – una dintre ele astăzi va ieși de pe scenă.
„101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la cuvîntul „panaramă”.
Cuvîntul argotic „panaramă” s-a îndepărtat destul de mult de cuvîntul cult „panoramă”, care provine de la un compus modern de origine greacă – „pan-” și „horama”. „Pan-” înseamnă „tot”, „horama” – „vedere”, iar „panoramă” e o imagine de mari dimensiuni, priveliște cu orizont larg, dar și spectacol de bîlci.
Varianta argotică „panaramă” e, cel mai degrabă, rezultatul unui proces de asimilare fonetică, simțită ca deformare incultă, „forma asociază mărcile sociolingvistice cu potențialitățile negative ale sensului, specializîndu-se ca etichetă peiorativă și ironică”. În cele mai vechi atestări argotice „panaramă” însemna „scandal”, „a face panaramă” = „a face scandal”.
Acum „panaramă” e și un echivalent glumeț pentru „spectacol”, dar mai frecvent e pe post de epitet injurios pentru o persoană, cel care stîrnește rîsul – „o panaramă de om”, „panaramă de panaramă”. La singular cuvîntul pare să se aplice mai des femeilor, din cauza genului, probabil, în contexte insultătoare, însă „nu este la fel de vulgar-agresiv ca alte denumiri metaforice ale femeii în argou, dar tine să se asocieze cu conotații sexuale (imoralitatea, prostituția)”. La plural deja nu se mai fac discriminări, cuvîntul fiind aplicat la fel de des și bărbaților, mai ales cînd cu ajutorul acestui cuvînt spectaculos e descrisă viața politică.
„Vitalitatea cuvîntului e dovedită și de extinderile accidentale: orice lucru ciudat, atipic, comic poate fi numit panaramă”, concluzionează Rodica Zafiu în „101 cuvinte argotice”.
