Cele 16 echipe care au reușit să treacă de faza grupelor la Campionatul European de Fotbal 2024 și să se califice în optimi sînt Spania, Georgia, Germania, Danemarca, Portugalia, Slovenia, Franța, Belgia. România, Olanda, Austria, Turcia, Anglia, Slovacia, Elveția și campioana en-titre, Italia. Azi se joacă primele două meciuri: Elveția – Italia și Germania – Danemarca. Noi avem meci pe 2 iulie cu Olanda.
„101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la „cocalar”. Cuvîntul argotic „cocalar” e varianta mai modernă, mai populară, mai expresivă, mai injurioasă, mai peiorativă a cuvîntului „mitocan” – persoană cu comportări grosolane, vulgare. De la un termen de insultă cuvîntul acum a ajuns să caracterizeze și să ironizeze un anume tip social.
Originea cuvîntului argotic „cocalar” e simplă: vine din substantivul romani „kokalo”, împrumutat din greacă. Denumirea s-ar referi, la origine, la rromii cei mai săraci, care adunau oase din gunoaie, apoi de la „țigan care caută prin gunoaie” s-a ajuns la „țigan bișnițar” și chiar la „șmecheraș de cartier”. Acum „cocalarii” au rămas cei mai săraci, dar cei mai săraci… cu duhul, cei mai înapoiați, cei mai lipsiți de gust, de cultură, de respect pentru ceilalți, cu pretenții exagerate și nejustificate.
Fiind atît de la modă, termenul, firește, s-a extins. La feminin „cocalarul” e „cocalariță” sau „cocălăriță”, ca adjectiv e „cocalaresc” sau „cocălăresc”, „cocălărism” e substantiv abstract.
Oricum l-ai folosi, „cocalar” rămîne un termen injurios, peiorativ. Cînd cei de la Inter Milano au cîștigat titlul de campioni ai Italiei și s-au bucurat în vestiar pe-o manea, moment devenit viral, le-am comentat, în românește: „Cocalarilor!” și toți cocalarii s-au prins imediat că nu i-am lăudat și după ce primul mi-a scis: „Ascundete”, au urmat adevăratele injurii ale conaționalilor noștri „de la Italea”. Concluzia e că nu e recomandabil să vă intersectați – în nici un fel și niciunde – cu cocalarii. Păcat că în zilele noastre așa ceva nu mai e posibil.
