Azi, de la ora 19:00, au loc ultimele meciuri din grupa României la Campionatul European de Fotbal (România – Slovacia și Ucraina – Belgia), o grupă în care fiecare echipă națională are cîte trei puncte; deci, practic & teoretic, totul depinde de rezultatele de astăzi, oricine se poate califica mai departe, oricine poate să rămînă (de fapt, să se întoarcă) acasă. Celelalte două meciuri, de la ora 22:00: Cehia – Turcia și Georgia – Portugalia.
„101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la cuvîntul „pontoarcă”.
(Dacă recunosc că n-am mai auzit niciodată acest cuvînt o să apară, cu siguranță, cineva care să comenteze pe site-ul revistei: „Dacă ai fost o ochelaristă tocilară, nu l-ai auzit!” Asta fiindcă băgătorul în seamă nu doar că n-a citit articolul din deschiderea rubricii (în care învățăm împreună), unde explic că-s basarabean și că prima oară m-am întîlnit cu cuvîntul „muie” pe băncile Universității București, cînd am venit la doctorat, ci n-a deschis nici linkul, să vadă cine e autorul articolului).
Prima propoziție m-a bucurat, crezînd inițial că „pontoarcă” înseamnă o stabilitate surprinzătoare („Cuvîntul pontoarcă, termen de specialitate în argoul interlop, se caracterizează printr-o surprinzătoare stabilitate”). Uite, mi-am zis, o stabilitate precum egalitatea de puncte din grupa noastră de la CE 2024! Dar nu despre asta e vorba, ci de faptul că de la apariție pînă în zilele noastre termenul argotic interlop „pontoarcă” înseamnă același lucru, nu și-a schimbat sensul, n-a prins alte nuanțe și înțelesuri, ca în majoritatea cazurilor. Din 1861, cînd a fost fixat în primele liste de argou românesc, la Orășanu, pînă astăzi, „pontoarcă” înseamnă „cheie”, „cheie falsă”, „cheie falsă, universală”, cu sensul de „instrument care deschide ușile încuiate”.
„Pontoarcă” mai poate însemna pachet incomplet de cărți de joc. Nu se știe exact originea cuvîntului, una din variante fiind rusescul „podporka” – proptea, sprijin. În acest sens, cuvîntil ar fi putut veni de la un suport pentru cărțile de joc, combinat cu un termen atît de des folosit în lumea interlopă, încît nimeni nu-l mai crede argotic: „pont” (exact la „pont” m-am gîndit cînd am deschis cartea la „pontoarcă”).
În prezent „pontoarcă” înseamnă fie o cheie pentru spargerea caselor, fie una pentru deschiderea automobilelor. Termenul apare destul de des în presă, spune doamna Rodica Zafiu, în special în reportajele despre lumea interlopă.
Dar să ne întoarcem la oile noastre, la CE de fotbal, despre care azi pot spune doar Hai, România!