La Campionatul European de Fotbal azi se joacă Croația – Italia și Albania – Spania. Faine meciuri, am văzut că Albania are o echipă minunată, probabil echipa lor de aur de pînă acum, păcat că Croația joacă ceva mai slab decît obicei, dar Italia și, mai ales, Spania, joacă exemplar. De altfel, pînă acum cele mai bune echipe de la acest Campionat European mi se păreau Germania și Spania, acum, după meciul Germaniei de aseară, Spania rămîne pe locul I în topul meu, c-așa-i în tenis.
Și, fiindcă sîntem în anotimpul deja imposibil de cald, să povestim foarte pe scurt și despre vacanțe. În Italia și Spania am fost de multe ori și totul e de văzut acolo, fiecare sat e de văzut în Italia, fiecare oraș – în Spania, sînt două țări care trebuie vizitate la pas. În Croația am fost o singură dată, de Paști, am coborît de sus pînă jos, din Pula și pînă-n Dubrovnik, am dormit o noapte-n Zadar și a fost o călătorie de vis pe care n-o voi uita niciodată, care m-a făcut să-mi doresc mereu să mă întorc în Croația.
„101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la cuvîntul DILIU, care provine din romani, „dilo”, „dili” – „nebun”. Deci, diliule înseamnă nebunule, iar „ești diliu?” e sinonim cu „ești nebun?”
De la „diliu” au apărut cuvintele glumețe „dilimache”, „diliman” sau „dilimandros”. Din familia lexicală a lui „diliu” face parte și verbul a se dili, a înnebuni, a o lua razna. Participiul „dilit” înseamnă tot „nebun”.
„Calificarea nebuniei e unul dintre cele mai productive cîmpuri semantice în toate limbajele popular-argotice, dominate de semantica negativității, inovatoare în exprimarea judecăților depreciative de orice tip. De altfel, e de așteptat ca într-un limbaj al solidarității de grup eticheta negativă prototipică să fie cea a nebuniei, adică a anormalității față de regulile grupului. Acuzația de nebunie acoperă o scară largă de simptome, de la tulburările psihice grave pînă la cele mai banale manii, obsesii, enervări, hiperbolizate de o indignare voit comică. E inutilă ierarhizarea termenilor în funcție de gravitatea stării descrise: toate adjectivele și expresiile seriei pot deveni, în funcție de context, atît acuzații și insulte grave, cît și atenționări ironice amicale”, conchide doamna profesoară Rodica Zafiu.
Într-o lume nebună-nebună-nebună în care trăim încă puteți să alegeți să citiți o carte, să vă uitați la un film foarte bun sau la un meci de fotbal așa cum e.
Hai, România!