CE 2024. Un cuvînt pe zi | 22 iunie: „a (o) arde”

Azi e cel de-al doilea meci al echipei naționale a României la Campionatul European de Fotbal, jucăm cu Belgia, considerată a fi una din cele mai bune echipe de fotbal din lume, așa că să nu-i înjurați pe-ai noștri dacă fac „doar” egal și nici dacă vor pierde (oricum, ne mai rămîn șanse să ne calificăm, că avem deja trei puncte după meciul cu Ucraina și vom mai juca și cu Slovacia, pe care ar trebui să-i batem fără emoții). Firește, sperăm să învingem astăzi și să nu mai conteze al treilea meci din grupe, da’ no. Azi se mai joacă Georgia – Cehia și Turcia – Portugalia. 

„101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la A (O) ARDE

„A (o) arde” poate avea foarte multe semnificații și poate substitui aproape orice alt verb – totul depinde de context. Poate însemna de fiecare dată a face ceva cu participare intensă, energic, „cu foc”. 

Ca verb tranzitiv „a arde” poate avea un complement direct care să desemneze o persoană și atunci „a arde” înseamnă „a lovi, a bate”: „Arde-l!”. Mai poate însemna violență de natură sexuală, „a se arde” poate însemna „a întreține raporturi sexuale”. Dar verbul tranzitiv poate însemna și agresiuni care nu presupun violența fizică: furtul, înșelătoria, păgubirea… 

Dacă e și alcoolul în ecuație, „a arde” înseamnă, evident, „a bea”. 

Exclamativul „Arde!” poate însemna „e pericol!”, dar și „e urgent, nu mai e timp”. 

În construcția reflexivă, la trecut, înseamnă „a o păți, a ajunge într-o situație neplăcută”: „Ne-am ars”. 

Mai nou, „a (o) arde” desemnează diferite activități: „a umbla”, „a petrece”, „a-și petrece timpul”. „A arde gazul” înseamnă a pierde timpul degeaba, de pomană, fără rost. „A o arde necondițional” înseamnă a petrece, a se comporta în mod neconformist, dubios. „A (o) arde în figuri” se traduce în a avea pretenții nejustificate, „a face figuri” – a se da mare. 

Și verbele „a frige” și „a pîrli” au utilizări și valori argotice similare cu cele ale lui „a arde”, altfel spus, sînt cuprinse în sfera semantică a arderii. 

Așadar, echipa națională de fotbal a României se luptă azi cu Diavolii Roșii. Hai, România! Arde-i pe Diavoli! 

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici