CE 2024. Un cuvînt pe zi | 18 iunie: „maimuță”

Azi avem doar două meciuri la Campionatul European de Fotbal, Turcia – Georgia și Portugalia – Cehia, iar „101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la cuvîntul argotic MAIMUȚĂ. 

MAIMUȚĂ are diverse semnificații în argou, așa că, pentru explicarea lor, doamna Rodica Zafiu apelează la două dicționare on-line de argou, astfel aflăm și noi de ele: dictionarurban.ro și 123urban.ro (dar ăsta văd că nu mai e un dicționar, poate o fi fost cînd a apărut prima ediție a dicționarului). 

Primul sens al cuvîntului „maimuță” e „dispozitiv artizanal cu ajutorul căruia taximetriștii fură la aparat”, despre care am auzit prima oară la televizor, nu în stradă. 

M-am distrat la expresia „mușcat de maimuță”, adică sub influența alcoolului sau al drogurilor, beat mort, mahmur. Asta din cauza faptului că, fiind beat, omul e mai animalic, are mișcări dezordonate, se exprimă mai greu, dar mai vulgar, imită caraghios maimuța. 

Alt sens din dicționarele on-line e peiorativ și misogin, referindu-se la „însoțitoare, escortă feminină, gagică”, prostituată, ipostază de termen insultător pentru o femeie, „probabil cea mai răspîndită utilizare a metaforei”, spune Rodica Zafiu. Dar cred că se potrivește la fel de bine și pentru bărbați, îmi amintesc că un primar al unui sector blestemat din București folosea des în emisiunile TV cuvîntul „maimuțoi” și nu cred că era un alint. 

Următoarele două traduceri ale cuvîntului: „organul sexual feminin” și „apelativ jignitor pentru o persoană de culoare”. 

Un sens mai vechi spune că „maimuță” înseamnă „geantă, servietă, valiză”. E un cuvînt tehnic din lexicul secret al hoților, prin metoda „maimuța” furîndu-se genți, mai ales din trenuri. Se punea o valiză mai mare peste una din tren, apoi se luau amîndouă odată. De aici și expresia „salt la maimuță” – un îndemn codificat de a fura dintr-o geantă. 

Sper ca arbitrii să-și facă în continuare bine treaba la acest campionat de fotbal și să nu influențeze rezultatele, să nu se maimuțărească, cum ar veni. 

Vizionare plăcută, azi avem două meciuri care ar trebui să fie frumoase, iar noi ne putem uita liniștiți la ele, de plăcere. 

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici