CE 2024. Un cuvînt pe zi | 17 iunie: „șucar”

Azi e o zi foarte grea pentru noi – și nu fiindcă e luni, ci pentru că debutează la Campionatul European de Fotbal, după foaaarte multă vreme, echipa noastră națională, după două meciuri de pregătire dezastruoase, care nu ne prea lasă motive de speranță (nimic la nimic cu Bulgaria și Liechtenstein, adică 0-0 și 0-0, ambele meciuri jucate la noi acasă, cu rîul și ramul nostru alături și cu suporterii noștri în tribunele noastre).

Dar sperăm că au fost niște meciuri tactice de intimidare și de inducere în eroare a cruzilor dușmani, să vedeți ce le facem adversarilor care contează, acum, la ditamai Campionatul European!

Deci, azi sînt meciurile ROMÂNIA – Ucraina (jucăm la Munchen, ca barosanii, pe Alianz Arena), Belgia – Slovacia și Austria – Franța. 

Hai, cărticică, deschide-te la un cuvînt care să ne dea speranțe. 

„101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) s-a deschis la cuvîntul ȘUCAR (sincer, s-a deschis mai întîi la NASOL, urmat de NAȘPA, dar de data asta am trișat și l-am mai deschis o dată…). 

„Șucar” e adjectiv și e sinonim absolut cu mai cunoscutul și mult mai folositul „mișto”, adică înseamnă bun, bine, frumos și provine din romani, etimonul său fiind „șukar”. A existat pînă nu demult un grup muzical foarte fain, Shukar Collective, cu ursarii Tamango, Napoleon și Clasic, dar și cu Dj Vasile, Dreamdoktor, Matze, Vlaicu Golcea, pe care i-am văzut la FânFest, Roșia Montana și despre care s-a făcut și un film documentar la HBO. Un colectiv tare șucar! Doamna Rodica Zafiu dă exemple din ziare, de pe internet, dar și din „Cîntice țigănești” de Miron Radu Paraschivescu („O să zic pe drum de seară (…) o istorie șucară”) și „Groapa” lui Eugen Barbu („Merge la una de-a trăit cu ea (…) – Șucară? a întrebat Mînă-mică”). 

Ei bine, mai există și substantivul șucăr cu sensul „supărare”, care, deși asemănător fonetic cu „șucar”, e foarte îndepărtat semantic. Este evident că „șucăr” nu provine de la „șucar”, ci de la verbul „a șucări”, adică „a supăra (pe cineva)”. „Originea verbului „a șucări” nu e deloc clară; probabil că este cuvîntul argotic pentru care s-au propus cele mai multe soluții etimologice, foarte diferite între ele”, concluzionează Rodica Zafiu în „101 cuvinte argotice”. 

Băieții lui Edi, fiți șucari, nu ne șucăriți!

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici