15 iunie 2024
Astăzi avem trei meciuri la CE 2024, Ungaria–Elveția, Spania–Croația și Italia–Albania, dar, fiindcă-s la serViciu, am să văd doar unu și jumătate – trei reprize, deci azi mă opresc la un singur cuvînt din „101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (dar e suficient un cuvînt pe zi – să nu exagerăm, că ni se termină volumul prea devreme și nu ne dorim asta, vrem să o citim pe îndelete, de plăcere și cu folos).
Cartea s-a deschis la un cuvînt cunoscut și folosit probabil de toată lumea: MOCA. MOCA înseamnă pe degeaba și se pare că provine de la „pe de-a moaca”, adică tot gratis, gratuit, chiar dacă originea sa nu are o explicație convingătoare, fiind, cu siguranță, „un cuvînt vechi în limbă”. Firește că cuvîntul „moca” nu are nici o legătură cu cafeaua cu același nume, eu cred că e urmare a modei scurtării cuvintelor, molipsitoare într-o vreme, de la nume la expresii și cuvinte, toate erau scurtate – și în vorbire, nu doar în scris. Pentru adolescenți „pe de-a moaca” bunicilor era prea lung, așa că l-au transformat – scurt pe doi – în „moca”.
Rodica Zafiu menționează că seria sinonimică a gratuității e săracă în limba noastră: mai avem turcismul „geaba”, de la care provine „degeaba” și „pe degeaba”, mai avem perifraze ca „de pomană” sau expresii ca „pe blat”.
Concluzia Rodicăi Zafiu este că „Substituția lui moacă prin moca, în urma căreia se creează o lipsă de motivare de gradul al doilea, este o modificare expresivă, glumeață, de tipul jocului de cuvinte cu salt stilistic: un cuvînt popular argotic e înlocuit printr-un neologism internațional. În plus, forma corespunde tendinței limbajului familiar-argotic de a folosi cît mai mult cuvinte invariabile: moca intră în serie cu mișto, nașpa, super etc. Scurtimea formei, gratuitatea și absurdul îi explică în bună parte succesul”.
Nu aștepta să-ți pice totul pe de-a moaca, nu fi mocangiu, pe lumea asta nimic nu e moca!
