14 iunie 2024
La un moment dat mi-am propus să citesc cîte un text despre un cuvînt argotic din „101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu (Humanitas) la fiecare meci de fotbal pe care-l văd. De atunci m-am uitat doar la meciuri din Liga Campionilor, la finalele cupelor europene și la cele ale României, am citit (nu numai pe buzele fanilor) cuvinte argotice, de obicei în pauza dintre reprize, dar de aici încolo încerc să bag și pe Facebook explicațiile cuvintelor, pe scurt, firește (numai să nu mă blocheze fb-u’). Cuvintele-s alese la nimereală, de unde se deschide cartea (poate la un moment dat o să le iau la rînd, dar deocamdată ne jucăm).
Azi începe Campionatul European de Fotbal. Meciul din deschidere: Germania – Scoția, cuvîntul la care s-a deschis cartea: MUIAN.
Dar, ca să nu avem vorbe, amintesc că autoarea cărții, Rodica Zafiu, este o scriitoare extrem de serioasă, doctor în filologie, profesor universitar (la Catedra de Limba Română a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti), cercetător științific I (la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, sectorul de gramatică), autoarea multor cărți extraordinare.
Așadar, azi ne documentăm despre cuvîntul MUIAN.
Primul sens al cuvîntului „muie” e „gură” (de la substantivul masculin romani „muj”, care se pronunță „mui”). Cuvîntul substituie termenul „vorbă” – nu mă duce cu vorba, cum ar veni, nu mă înșela, nu mă amăgi.
Tot prin metonimie, „muie” a căpătat sensul „față, figură” – aici e și mai simplu, nu?
Și, în fine, al treilea și cel mai răspîndit sens în contemporaneitate al cuvîntului e… încărcat de semnificație sexuală. Sau, cum zice exact doamna Rodica Zafiu, cuvîntul se trage „de la expresiile „a da muie (cuiva)” și „a lua muie (de la cineva)”, a practica sexul oral. (…) Pentru mulți vorbitori, cuvîntul nici nu mai trimite la sensul primar, fiind doar vulgar, obscen, folosit adesea în contexte injurioase”.
Au ieșit cam lungi explicațiile, pentru o pauză între reprize?
(Eu, basarabean fiind, am descoperit cuvîntul ăsta destul de tîrziu, cînd am venit la doctorat la Universitatea București. La primul curs cu N. Manolescu, conducătorul meu științific, am trecut printre bănci și am urcat spre fundul sălii, unde obișnuiesc să stau mereu la cursuri. Doar că am observat din mers că cam pe toate băncile scria un cuvînt scurt – „muie”. Așezîndu-mă, în sfîrșit, în spate, nu m-am putut abține și am întrebat-o pe fata de alături ce înseamnă cuvîntul ăsta, „muie”, și de ce e scris peste tot… Cred că povestesc despre acest episod în a treia parte a trilogiei „Tovarăși de cameră”, „Tovarăși de cameră. Doctorand la București”. Puteți să rîdeți cît vreți, dar am cunoscut un om care trecuse de 50 de ani și nu știa cuvîntul – așa-i trebuie dacă nu a citit „101 cuvinte argotice” de Rodica Zafiu).
