Editura Casa de Pariuri Literare (editor: Cristian Cosma) a venit la Braşov cu două proiecte extraordinare: PROFIL EDITORIAL şi BRAŞOVUL LITERAR, pe care le-a prezentat la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov.
PROFIL EDITORIAL
PROFIL EDITORIAL e o revistă superbă, care conţine trei interviuri minunate cu scriitorii şi editorii Viorel Marineasa, Denisa Comănescu şi Bogdan-Alexandru Stănescu.
Din interviul cu Viorel Marineasa, realizat de poetul Robert Şerban (care a editat şi o carte de interviuri cu Viorel Marineasa), aflăm istoria editurii Marineasa, dar şi biografia scriitorului Viorel Marineasa, care a lucrat înainte de ’89 şi la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara, şi la celebra revistă Orizont, şi la o editură de stat, „Editura de Vest”, înainte să se concentreze pe propria editură, care le poartă numele, înfiinţată de un unchi de-al său şi la care a lucrat cot la cot cu fiul său, fiind numiţi pe atunci „fraţii Marineasa” (aveau şi tipografie!).
Editura a publicat de toate – poezie, proză, eseistică, memorii, foarte multe texte dedicate represiunii din vremea comunismului (unchiul fiind condamnat pe viaţă în închisorile comuniste). Colecţia de poezie era celebră în epocă, publicînd cărţi foarte bune, semnate de scriitori ca Romulus Bucur, Alexandru Mușina, Petre Stoica, Ion Monoran, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu, Ruxandra Cesereanu, Rodica Draghincescu, Robert Șerban, Ștefan Baștovoi, Daniel-Silvian Petre, Costel Stancu, Petru Ilieșu, Moni Stănilă, Alexandru Potcoavă etc. (între 150 şi 200 de scriitori contemporani, doar autorii de beletristică, peste 1700 de titluri, în general, spune Viorel Marineasa în interviu).
Despre munca la editură: „Stările de spirit alternau. Euforie și exuberanță cînd ieșeau cărți faine. Rutină, aglomerație, nervi în alte faze. Oboseală, alergătură, lehamite cînd lucram pe ce nu mă atrăgea și trebuia să mă împart cu altă slujbă. (…) Bătaie de cap din toate direcțiile. Sîcîitor era faptul că nu mai aveam timp de scris”.
Interviul cu Denisa Comănescu, realizat de Mihail Vakulovski, s-a axat pe munca editorială a poetei – la Univers („O editură elitistă în plin comunism. (…) La Univers, singura editură specializată în traduceri, pot spune că am trecut mai ușor prin comunism”), Polirom („nu mi-a fost dificil să construiesc o colecție de anvergură, fiindcă erau munți de tradus și nu aveam cine știe ce concurență: am pedalat mult pe literatura modernă și contemporană, lăsînd spațiu și pentru poezie”) şi, în sfîrşit, la Humanitas Fiction („marele meu pariu: să clădesc o colecție nouă, care să pornească de la valoare și să se impună rapid pe piața de carte, unde întîmpinam deja o concurență bine conturată”).
Deşi îi displac topurile, în acest interviu descoperim multe recomandări preţioase şi nu doar un top 10, ci trei! Primul este un top selectat din capodoperele clasicilor și clasicilor modernității, „pe care le-am publicat în ediții legate elegante”, al doilea top 10 include mari romane apărute în deceniile de după cel de-Al Doilea Război Mondial şi, în fine, al treilea top 10 cuprinde sfîrșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Topuri foarte utile pentru cititori, făcute cu durere în suflet, pentru că „am lăsat pe dinafară atîtea cărți valoroase”… Aflăm şi despre sigla Raftul-ui Denisei, despre cenzura politică din perioada comunistă şi cenzura economică de acum, despre cum alege cărţile din colecţia sa, dar şi traducătorii, la care ţine atît de mult, menţionîndu-i de fiecare dată cînd povesteşte despre vreo carte – „un elogiu adus traducătorilor și traducătoarelor acestor cărți de ficțiune străină”.
Interviul cu Bogdan-Alexandru Stănescu, realizat de poeta Doina Ioanid, este unul biografic, despre cum a fost atras în copilărie de cărţi (prefera să se ascundă în casă, „ce simțeam era manifestarea deplină a mysterium tremendum, iar unica rezolvare a paradoxului a venit cînd am scos prima carte din bibliotecă, pentru că a anulat cu totul exteriorul. Iar funcția asta paliativă și-a păstrat-o încă de atunci pentru mine: ușurează durerea, anulează frica, sapă o scurtătură spre interior, unul blînd, matern”), cum a intrat în lumea literară în adolescenţă, despre cărţile şi traducerile sale, despre FILB, despre munca la o editură (a fost 14 ani coordonatorul Bibliotecii Polirom, iar acum face superba colecţie Anansi. World Fiction de la Pandora M/Trei) şi despre viaţa sa în general („Editorul îl hrănește pe traducător, care-i dă concediu scriitorului, care-i ține la rîndul lui în cîrcă pe ceilalți doi”).
Interviurile sînt însoţite şi de imagini spectaculoase. Viorel Marineasa a preferat să-şi ilustreze textul cu copertele cărţilor publicate la editura sa, Denisa Comănescu – cu fotografii cu autorii publicaţi, Bogdan-Alexandru Stănescu – şi cu imagini de la lansări. Un proiect absolut admirabil, care – după alte cîteva interviuri cu alţi editori importanţi – ar trebui să crească într-o carte.
După lansarea revistei, care s-a oferit gratuit tuturor celor din sală, am putut urmări un film documentar superb despre Viorel Marineasa şi editura care-i poartă numele, Marineasa, pe vremuri cea mai bună editură de poezie din ţară (co-finantator: AFCN).
BRAȘOVUL LITERAR
Proiectul BRAŞOVUL LITERAR se află la ediţia a II-a şi e co-finanțat de Primăria Municipiului Brașov. După cele trei ateliere care au avut loc la aceleaşi licee ca-n anul trecut, Colegiul Național „Unirea”, Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă” și Colegiul Național de Informatică „Gr. Moisil”, am lansat, tot la centrul multicultural, reeditarea cărţii de debut a lui Mihai Ignat, „Klein” (poezie). Mihai Ignat, deşi membru al Şcolii de la Braşov şi al Cenaclului Litere de la Bucureşti, condus de Mircea Cărtărescu, nu seamănă nici cu braşovenii, nici cu cei de la Litere Bucureşti sau… seamănă şi cu unii, şi cu ceilalţi, dar chiar de la debut are un stil aparte, stilul său. Recitind volumul său de debut, stilul său mi-a amintit mai degrabă de poezia de Liviu Ioan Stoiciu, dar şi de poezia americană, care i-a influenţat evident pe maeştrii săi „optzecişti”. Poezie biografică, cotidiană, existenţială, poezii-stări duse departe (nu chiar la extrem, totuşi), nu degeaba multe se numesc „stres”, poezie cu personaj, Klein, care trăieşte şi exprimă întîmplările şi stările scriitorului. Poezii cu ritm abrupt, tăios („aproape un truc acele gesturi care-l îngrijesc, / dacă n-ar fi ligheanul cu apa / din ce în ce mai murdară, / spuma”, „Abia răsucindu-mă deslușesc / corpul în năvoadele somnului, după cum o / mărturisesc liniile moi și pleoapele și / respirația / și brațul / pe margine”), foarte bine scrise, care se înscriu perfect printre volumele e mai apoi ale poetului braşovean.
S-a povestit despre perioada în care s-a scris şi publicat prima dată acest volum, despre Şcoala de la Braşov şi Cenaclul Litere, s-a citit din volum şi s-au pus multe întrebări inteligente, curioase şi provocatoare, la care Mihai Ignat a răspuns detaliat, astfel încît am avut o seară superbă!
Hai, CDPL! Mulţumim prietenilor care au ales să-şi petreacă ziua cu noi – elevi, studenţi, profesori, scriitori, cititori, oameni dragi!
