Când comercianții furnizează bunuri sau servicii, nu o fac din dragoste pentru consumatori

Dacă tot am găsit locul potrivit pentru o discuție despre liberalism și libertăți individuale, am zis să încerc să explic puțin și liberalismul economic fără a răni niciun oficial de la București, ci doar consolidând ideea de proprietate privată a mijloacelor de producție. Pentru că da, ne dorim cu toții să rezolvăm eșecurile pieței, dar până astăzi nicio minte luminată a planetei nu a găsit o altă soluție decât prin eliminarea protecționismului și intervenției guvernamentale.

Privind in istorie, liberalismul a creat până astăzi cele mai puternice state, plecând de la Japonia, o țară fără resurse, lovită sistematic de mișcări seismice și aflată în mijlocul apelor, țara ce a devenit de-a lungul anilor o putere atât de mare, încât însăși SUA a folosit singura dată în istorie armament nuclear împotriva acesteia și chiar și astăzi, toate marile puteri comerciale tremură în fața unui stat care în întreaga lui existență a funcționat ca un bloc liberal, încă dinainte de apariția liberalismului politic și economic.

Foto: Markus Spiske

Georges Clemenceau, conducătorul politic ce a făcut ca după Primul Război Mondial să mai existe Europa, spunea: „Dacă până în 30 de ani nu ești progresist și de stânga, nu ai inimă, dacă după 30 de ani nu ești liberal și de dreapta, nu ai creier!” Și fără a vrea să supăr pe cineva, cu toate că astăzi liberalismul politic este pe cale de dispariție în România, liberalismul rămâne spiritul în care cu toții putem progresa, valorile fiind individuale, indiferent ce se află în jurul lor.

Întorcându-ne la teritoriul în care astăzi se află România, încă din secolele XIV-XV, Moldova a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare a vremii sub domnia lui Ștefan cel Mare — deși era un conducător autoritar, ca mai toți în vreme, putem observa primele nuanțe de liberalism. Considerat de mulți cel mai mare român, a fost depășit ca ani de domnie doar de Carol I; doar că în secolul al XIX-lea, 47 de ani în secolelele XIV-XV parcă sunt o performanță mai demnă de aprecia. Întorcându-ne la ideea liberală, haideți să analizăm de unde această longevitate. Sistemul fiscal de la acea vreme era unul dintre cele mai bine organizate din Europa, Ștefan știind în cele mai mici amănunte numărul de cai și alte animale din țară, având chiar și un recensământ clar al populației, știa pe cine și cât poate impozita, pe cine se poate baza în lupte, fiind printre puținii conducători căruia îi scria însuși Papa de la Roma și singurul din regiune unde Dogele Veneției își trimisese delegat, chiar la Suceava. În vreme, sistemul de poștă era bine cunoscut, ordinele venite de la cetatea de scaun ajungând în mai puțin de 3 zile oriunde în țară și tocmai liberalismul de care a dat dovadă în epocă, cu mult înainte de apariția primelor concepte, făceau Moldova o țară puternică nu doar prin organizare, ci prin însăși natura ei. Avea o armată profesionistă și bine motivată financiar, în timp ce polonii, maghiarii, Țara Românească sau hoardele invadatoare aveau armate populare întărite de mici armate profesioniste, armata populară a lui Ștefan era doar un corp auxiliar condus de Ciucă și Gabi Oprea ai lor și menit să hrănească adevărata oaste, să întrețină animalele sau să ofere alte servicii, oștenii fiind în cea mai mare parte privați, mercenari foarte bine plătiți, oameni obișnuiți cu războaiele și profesioniști în arta războiului, ceea ce NATO sau alte țări și organizații au construit abia în secolul al XX-lea. Că nu te poți bate cu profesioniștii fiind un simplu soldat în termen sau un civil încorporat forțat într-o armată inventată peste noapte este evident astăzi, când adevăratele forțe temute de toate armatele lumii sunt constituite din mercenari privați.

Îți place Revista GOLAN? Ajută-ne să scriem în continuare!

Soluția tuturor problemelor noastre?

Revenind la partea economică, cu toții înțelegem liberalismul în linii mari ca fiind soluția tuturor problemelor noastre: cheltuieli guvernamentale reduse, datorii suverane minime, impozitare scăzută, comerț liber, flexibilitatea piețelor, privatizarea activelor statului, opoziție față de sindicate și lista poate continua fără a greși, toate acestea fiind nu doar benefice, dar și esențiale într-o societate dezvoltată, doar că plecând de la liberalismul clasic care se referă la libertățile în fața reglementărilor guvernamentale, astăzi termenul afirmă în special interesul personal al naturii umane care, cu sau fără voia noastră, va ajuta în timp și societatea. Spre exemplu, atunci când comercianții furnizează bunuri sau servicii nu o fac din dragoste pentru consumatori, ci din dorința lor de a face profit, în timp ce muncitorii își vând cunoștințele și forța de muncă nu pentru binele societății, ci pentru a intra în posesia capitalului necesar pentru a cumpăra mărfurile producătorilor și astfel să-și satisfacă nevoi și dorințe proprii, doar că prin aceste schimburi comerciale libere, cu toții vom avea de câștigat. Plecând de la această idee, economia de piață liberă dictează atât producția, cât și schimburile economice pe care niciun guvern nu le-ar putea îmbunătăți prin intervenționism, astfel rolul statului limitându-se la protecția drepturilor la proprietate.

Conceptul economic definit în secolele XVII și XVIII ca economie politică ce apără libertatea de a cumpăra, a vinde, a munci sau a oferi locuri de muncă și a face comerț fără interferențe guvernamentale s-a definit ca liberalism abia în 1820, când au apărut și primele teorii conform cărora piața se poate autoregla și poate fi ghidată de legi naturale mult mai bine decât o poate face statul și astfel cei care la 1776 îl criticau pe Adam Smith nu au mai avut de acum niciun argument în fața naturii și cauzelor bogăției națiunilor.

La fel ca astăzi, încă din secolul XVII Franța era unul dintre cele mai socialiste state, ministrul Jean-Baptiste Colbert transformând sistemul medieval al breslelor de producători în monopoluri de stat, ca mai apoi în Anglia să fie create monopoluri comerciale ce facilitau comerțul cu Rusia (Companiile Moscovy și Levant) și cu India (Compania Indiilor de Est), acesta fiind începutul celei mai mari degradări a monedei, începând falsificarea monedelor de argint și ajungând până în punctul în care prin utilizarea unor alte metale într-o proporție din ce în ce mai mare, valoarea monedei de argint să nu mai fie aceeași cu valoarea nominală înscrisă pe aceasta, prețurile crescând de la un an la altul, denaturând atât chiriile, cât și salariile, principalele provocări economice ale vremii.

Pentru a rezolva aceste probleme create de stat, același stat a început reglementarea salariilor, a prețurilor și a ratelor dobânzilor în încercarea de a combate schimburile valutare considerate de ei inechitabile, în unele state fiind mai importantă valoarea nominală a unei monede decât valoarea metalului prețios în care această monedă era bătută și mai departe unele state puteau achiziționa facil provizii, tehnică militară sau mercenari, asigurându-și forța militară vitală în acei ani.

Probabil cel mai semnificativ reper al liberalismului este astăzi profesorul Adam Smith, care prin lucrarea sa „O anchetă asupra naturii și cauzelor bogăției națiunilor”, combate cu succes orice explicație favorabilă guvernelor și definește reguli de funcționare a piețelor pe care le numește „sistem natural de libertate”, sistem creat în cel mai liberal mod, prin disprețul față de orice alte politici de până atunci care s-au dovedit ineficiente și incapabile să genereze o balanță comercială echilibrată. Teoria lui Smith a condus rapid planeta în cea mai bună perioadă materială a existenței sale de până atunci, oferind tuturor bunuri ieftine și abundente, cheia lucrării fiind ceea ce autorul a denumit „diviziunea muncii”, concept prin care gradul de specializare era dat de mărimea pieței, cu cât aceasta era mai extinsă, cu atât activitatea umană era mai productivă și oamenii deveneau mai bogați.

Un concept greu înțeles și astăzi este dat de faptul că Smith susținea că statele nu trebuie să încerce să producă orice bun pe teritoriul lor, existând anumite „avantaje naturale”, aceste avantaje competitive determinând reglări normale ale piețelor. Atunci când un stat sau o regiune poate crea un bun sau serviciu mai bine și mai ieftin, este de preferat ca acel bun să fie importat și nu produs în statul în care se va comercializa.

Smith definește tranzacțiile din piață ca pe câștiguri reciproce, spunând că „nu din bunăvoința măcelarului, a brutarului sau a berarului beneficiem de o cină bună, ci din respectul acestora pentru propriul interes”, deoarece interesul uman este ca fiecare individ să trăiască bine, angajându-și forța de muncă și capitalul pentru a-și satisface propriile nevoi și dorințe, dar fără a crea bunuri dorite de societate, acestea nu se vor comercializa și bunăstarea producătorului nu va crește, în timp ce atunci când fiecare individ își face treaba la cele mai înalte standarde, acesta va prospera și bunăstarea societății va fi o consecință a propriilor dorințe și interese, Smith denumind acest mecanism „mâna invizibilă a pieței”, care conduce indivizii la un scop care nu a fost parte a intențiilor lor inițiale, dar a generat bunăstare.

Până la Marea Depresie și dezvoltarea keynesianismului, liberalismul economic a fost expresia economică a liberalismului clasic, dar începând cu criza din ’29-’33 au început primele preocupări referitoare la liberalismul capabil să „închidă ochii” la intervențiile statului pentru a-i ajuta pe cei săraci, astfel apărând primii proprietari în rândul maselor, oameni de rând ce dețineau active, mercantilismul și feudalismul fiind concepte depășite, deși nu peste mult timp, un alt mare dușman al liberalismului, economia planificată, avea să își facă simțită prezența și să arunce Europa de Est, o parte din Asia, Africa și întregul Orient într-o perioadă neagră de peste 50 de ani.

Pentru a exemplifica mai bine conceptul, ne putem gândi la două filosofii: cea liberală, în care comunitatea este strânsă în jurul ideii de interacțiune voluntară și cea de sclavie, în care forța de muncă va fi mai puțin productivă, indivizii muncind nu pentru a se dezvolta, ci doar din dorința de a supraviețui. În acest context, oameni care nu au experimentat niciodată libertatea în adevăratul sens al cuvântului, cred că sclavia în forma pe care ei o trăiesc este adevărata libertate, cea în care guvernul trebuie să ne ofere câte ceva, în schimb noi muncind pentru a îndestula un stat veșnic prea gras și prea ineficient pentru a satisface în totalitate nevoile societății.


Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan #5, ediția de toamnă 2022.

mm
Adrian Popa
Adrian Popa este antreprenor român, cu o experiență de 10 ani în domeniul asigurărilor și pieței de capital. Are studii în finanțe și afaceri internaționale la Universitatea Româno-Americană. Începând cu anul 2012 lucrează pe piața asigurărilor, iar din 2014 pe piața de capital. De-a lungul timpului a oferit consultanță în managementul riscului pe piața de capital pentru mai multe companii din România, Elveția și Marea Britanie. Trainer și lector în domeniul asigurărilor.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici