Călătoria cu „Tramvaiul Poeziei” nu s-a încheiat. Poem colectiv dedicat Timișoarei, pictat pe asfalt

Tramvaiul Poeziei ediția a III-a, un eveniment al Asociației „Arta Nu Mușcă”, s-a desfășurat în primul weekend din iunie la Timișoara, dar călătoria nu s-a încheiat! Ca parte din proiect, Svetlana Cârstean, Moni Stănilă, Alina Purcaru, Radu Vancu și Andrei Dosa, poeții invitați în Tramvaiul Poeziei pentru dialoguri și lectură, au creat un poem colectiv, finalizat chiar în aceste zile, ca extensie a evenimentului. 

Florile de cireș înfloresc nevăzute și toamna
în casele bătrâne, în inima mea
ori de câte ori revin acasă
străzile nevăzute până atunci
ajung drumuri știute
& drumurile ajung amintiri
& inima mea e flori de cireș
& creierul meu e o casă bătrână
în care tu îți încălzești picioarele degerate
la soba în care arde cireșul uscat.
Bega curge limpede, stele și turnuri
de apă se reflectă în ea, din depou tramvaiul
își sună clopoțelul, vatmanul strălucește-n livrea.
& seara & dimineața în orașul acesta străin
e cel puțin o casă în care te-așteaptă cineva
ai venit în sfârșit, spune. intră-n curtea mea interioară. plouă
peste cireșele din iosefin. & seara & dimineața e acasă în orașul străin.

Poemul e dedicat Timișoarei și oamenilor săi, și adună laolaltă efectele și afectele orașului asupra celor cinci poeți, ce poate deveni în timp, o altfel de stație a poeziei. 

„Mi-am dorit mult să rămână ceva concret în urma proiectului și aveam de mult ideea unui poem colectiv, iar când pregăteam pentru Timișoara, am știut că voi lucra cu scriitorul Bogdan Munteanu. Eram prieteni pe Facebook și văzusem cu un an în urmă proiectul lui din Timișoara „Poezie în stradă” (versuri pictate pe asfalturi) și i-am scris. A fost încântat și foarte dornic să colaborăm” (Loredana Munteanu, fondatoarea Asociației „Arta Nu Mușcă” și organizatoare a evenimentului)

„Cum ai descrie Timișoara în 2 cuvinte?” a fost una dintre întrebările regăsite în formularul de înscriere în călătoriile cu Tramvaiul Poeziei, răspunsuri care le-au folosit poeților ca sursă de inspirație în realizarea poemului colectiv; o serie de cuvinte sau sintagme oferite de participanții la eveniment apar în acest poem, printre care se numără: florile de cireș, Bega, acasă, tramvaiul sau casele bătrâne. 

„Când eram copil, îmi plăcea să mă joc de-a vatmanul. Acum mă joc de-a călătorul. Când am timp liber, urc în tramvai și merg câteva stații prin Timișoara. Câteodată am prins și lecturi publice. Fie că e vorba de evenimente culturale organizate, fie de acțiuni spontane sau de poezia orașului, a vatmanilor și călătorilor, fiecare rută vine cu poezia ei. Cu sound-ul ei. Proiectul „Tramvaiul Poeziei” a reușit să aducă laolaltă toate aceste forme. Am parcurs, alături de poeți, muzicieni și călători inimoși, un traseu de poveste. Mai mult, cei care nu au putut participa la evenimente pot citi un poem colectiv scris de cei cinci poeți invitați, cu gândul la Timișoara. El se află pe malul Begăi, lângă D’Arc pe Mal și vaporul Pelican – super îndrăgite de timișoreni. Poezia de stradă imprimată pe asfalt folosind șabloane și spray-uri e o tradiție a orașului. Nu pot decât să mă bucur că, așa cum zice primul vers, „Florile de cireș înfloresc nevăzute și toamna.” (Bogdan Munteanu)

Tramvaiul Poeziei a ajuns pentru prima dată în afara Bucureștiului, la Timișoara, oferind publicului ocazia incursiunii în lumea poeziei contemporane, a orașului, în compania unor artiști locali care au susținut recitaluri muzicale inedite la flaut, vioară și violoncel, și a unui ghid turistic local care a punctat pe traseu povești despre Timișoara. 

Preț de două ore, în două zile consecutive, participanții s-au bucurat de cinci călătorii în tramvaiul desenat de artistul Dan Perjovschi, de lecturi ale celor cinci poeți și de dialoguri cu esență moderate de Anca Vancu. 

Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul Grow Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.


Fotografii de Sebastian Tătaru

mm
Anca Zaharia
A scris pentru Revista Hyperliteratura, Serial Readers, Zile și Nopți, Cinemap. Mai scrie pentru Dilema veche și Fain de România. A lucrat în crâșme, în publicitate și la radio, a fost librar și manager de librărie, a făcut PR, comunicare și social media, a tradus cărți și face redactare și corectură pentru câteva edituri de la noi. A obosit, s-a odihnit și a scris „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar”, „Suicid” și „Eu n-am trăit războiul”. Încă vie. Co-fondator & redactor-șef la Revista Golan.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici