„Shūichi era convins că doar din greșeală oamenii reușeau rareori să găsească cuvintele cu care să spună ceea ce voiau cu adevărat.”
Laura Imai Messina ne invită într-o poveste emoționantă, cu rădăcini adânci în cultura japoneză, despre vindecare și reconectare. Romanul Insula bătăilor de inimă, inspirat de instalația de artă contemporană Arhiva Bătăilor de Inimă, ne poartă pe insula Teshima, unde bătăile inimii oamenilor sunt colectate și păstrate într-o bibliotecă specială. Opera lui Messina este profund ancorată în cultura japoneză, cu descrieri detaliate ale peisajelor, ritualurilor și obiceiurilor tradiționale.
Natura este prezentă în mod constant, devenind aproape un personaj în sine, un simbol al continuității și al regenerării, ajutând personajele să accepte trecerea timpului și să se reconecteze cu ei înșiși. Acțiunea se desfășoară într-un ritm lent, care invită la reflecție, peisajele insulei Teshima, adesea descrise ca fiind austere și liniștite, reflectă principiul wabi-sabi al simplității și al găsirii frumuseții în lucrurile de zi cu zi.
Laura Imai Messina a scris un roman care aliniază și repară inimile frânte, adunate în jurul a ceea ce prozatorul și eseistul Michel Butor a numit „geniul locului“. Acesta este reprezentat de Arhiva Bătăilor de Inimă, instalația de artă contemporană semnată de celebrul Christian Boltanski. Născută la Roma în 1981, Laura Imai Messina este absolventă de Filologie a Universității Sapienza. La 23 de ani, s-a mutat la Tōkyō pentru a-și perfecționa limba japoneză, stabilindu-se ulterior în Japonia. A obținut o diplomă în cultură comparată la International Christian University, cu o teză despre scriitoarea Yōko Ogawa, și un doctorat la Tokyo University of Foreign Studies.
Pierdere, vindecare și speranță
Plasat pe insula Teshima, situată între provinciile Kagawa și Okayama, romanul Insula bătăilor de inimă are în centru povestea lui Shūichi, un ilustrator de 40 de ani cu o cicatrice pe piept, și pe Kenta, un copil cu o aureolă misterioasă. Istoria unei prietenii extraordinare, a unor inimi care ajung să bată la unison și a unui nou început, provoacă cititorii să reflecteze la întrebări de tipul: Cum depășim obstacolele insurmontabile? Cum recunoaștem persoanele și întâlnirile care ne schimbă viețile pentru totdeauna? Sunt inimile noastre capabile să redescopere seninătatea în fiecare zi? Structura originală și fluidă a romanului pune în valoare frumusețea vieții și delicatețea culturii japoneze. Interacțiunea complexă dintre timp și memorie, precum și modul în care acestea modelează identitatea și experiența umană, sunt teme centrale și des explorate de Laura Imai Messina.
Povestea începe când Shūichi se întoarce în Kamakura din Tokyo pentru a curăța casa mamei sale decedate. Totul se schimbă când descoperă că un băiețel fură obiecte temporar depozitate în garajul mamei sale, nimic de valoare reală, dar care îi stârnește curiozitatea. Între el și Kenta se dezvoltă o frumoasă prietenie, iar această interacțiune devine un catalizator pentru Shūichi, obligându-l să se confrunte cu trecutul său și să-și reevalueze identitatea. Kenta pare să dețină o înțelepciune dincolo de vârsta sa, poate chiar o conexiune cu trecutul insulei, ceea ce îl face un ghid neașteptat pentru Shūichi în căutarea sa de vindecare.
„Adulții nu pot consola copiii pentru că lumile lor sunt prea îndepărtate. Copiii se mulțumesc cu Iubirea, știu că e singurul lucru pe care adulții poți să-l idea.
Copiii nu pot consola adulții, pentru că adulții nu dau copiilor această putere, adulții se consolează, gândindu-se că au măcar capacitatea de a consola copiii, dar e doar o iluzie.”
Povestea se desfășoară în capitole și fragmente, având ca teme separarea de Aya, fosta sa soție, relația din ce în ce mai strânsă cu Sayaka, care a pregătit-o pe mama lui pentru înmormântare, și incapacitatea de a face față pierderii devastatoare care l-a determinat să își reprime emoțiile. Deși s-a închis în fața durerii, Shūichi își închide inima și în fața bucuriei. De la personajele nuanțate, la dezvăluirea treptată a poveștii și prezența constantă a oceanului, a naturii și a dealurilor abrupte din jurul casei lui Shūichi, lectura acestei povești plină de delicatețe devine o experiență captivantă. Deopotrivă o poveste despre pierdere, vindecare și speranță, textul ne invită să regândim importanța conexiunilor umane.
Timp și memorie
O trăsătură distinctivă a romanului este modul în care autoarea explorează conceptul de timp și memorie. Trecutul este prezent în mod constant, influențând prezentul și modul în care personajele își construiesc identitatea. Arhiva Bătăilor de Inimă reprezintă o formă de memorie colectivă, care depășește limitele vieții individuale. Prin conectarea la această arhivă, personajele pot simți o apartenență la ceva mai mare decât ele însele. Tema morții este prezentă în subsidiar, iar Arhiva Bătăilor de Inimă devine un loc de comemorare a celor pierduți. Personajele învață să accepte pierderea și să găsească sens în amintiri.
Prin intermediul relației dintre Shūichi și Kenta, Messina subliniază importanța conexiunilor umane în procesul de vindecare și de depășire a traumelor. La nivel stilistic, romanul se remarcă printr-o proză poetică, cu descrieri senzoriale și metafore care creează o experiență de lectură profundă și emoționantă. Structura narativă, care alternează capitolele clasice cu fragmente mai scurte, conferă romanului o dinamică aparte și îl apropie de stilul jurnalistic.
Insula bătăilor de inimă, Laura Imai Messina, Editura Humanitas, 2024, traducere și note de Liliana Nechita
