22 de sculpturi, 55 de fotografii, 11 desene și alte elemente. În total, peste 100 de lucrări se regăsesc într-o expoziție-fenomen dedicată lui Constantin Brâncuși, la Muzeul Naţional de Artă Timişoara. Opere împrumutate de la Centrul Pompidou din Paris, Tate din Londra, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă Craiova și din colecții particulare, constituie cea mai amplă expoziție organizată în ţara natală a sculptorului în ultimii 50 de ani. Se întâmplă la #TM2023 – Capitală Culturală Europeană.
Cifrele primite direct de la Fundaţia Art Encouters, unul dintre organizatori, relevă un interes extraordinar din partea publicului: peste 55.000 de bilete au fost fie cumpărate, fie rezervate de la deschiderea oficială din 30 septembrie până la 10 noiembrie 2023. Astfel, peste jumătate dintre cele 80.000 de bilete disponibile până la închiderea expoziției din 28 ianuarie 2024 au fost deja epuizate.
Coloana și Piatră de hotar sunt „les pièces de résistance”, operele fiind expuse în premieră. Cele două lucrări nu au ieşit niciodată din Centrul Național de Artă și Cultură Georges Pompidou din Paris. O expoziție răsunătoare, cu un buget de 1,5 milioane de euro și o valoare de asigurare de jumătate de miliard de euro, curatorită de istoricul de artă Doina Lemny, expertă în opera lui Brâncuși.
„Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale” nu doar că impresionează, ci și demontează ideea că aprecierea lui Brâncuși în țara sa natală ar fi fost condiționată de popularitatea sa la nivel mondial. Sculptorul nu a uitat niciodată de legătura sa cu România și a beneficiat de sprijinul artiștilor compatrioți, care i-au achiziționat lucrările, contribuind astfel la constituirea colecțiilor Muzeului Național de Artă al României și a Muzeului de Artă din Craiova. Primele sale opere pot fi găsite în colecții românești, pe care le-a vândut în primii ani petrecuți în Franța. De asemenea, Brâncuși a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București după ce a obținut o bursă de stat.
Ecorşeul
Lucrările remarcabile expuse la Timișoara oferă o incursiune în evoluția atât profesională, cât și personală a lui Brâncuși. Expoziția se deschide cu „Ecorşeul”, o operă împrumutată de la Liceul „Carol” din Craiova care până acum nu a fost niciodată expusă publicului, ce reprezintă, de fapt, lucrarea sa de diplomă de absolvire de la Școala Națională de Arte Frumoase.
Sub îndrumarea profesorului său de anatomie, dr. Dimitrie Gerota, Brâncuși a modelat și realizat această sculptură denumită inițial „Jupuitul”. Lucrarea abordează corpul uman dintr-o perspectivă dublă, atât anatomică, cât și artistică. Considerată un canon estetic atât în sculptură, cât și în anatomie, aceasta a servit ca instrument de studiu în școlile de artă și de medicină din România pentru o perioadă de timp îndelungată.
Ansamblul Funerar de la Buzău
La cererea Elizei Stănescu-Popovici, intermediată de un grup de prieteni români, Brâncuși primește o comandă pentru a crea un ansamblu funerar în memoria soțului ei, avocatul Petre Stănescu, înmormântat în cimitirul Dumbrava din Buzău. Artistul se angajează să sculpteze în bronz două statui: „un bust cu două brațe asemănător fotografiilor biografice” și „o figură alegorică ce înfățișează o femeie care plânge”. Constantin Brâncuși își permite să aducă o notă modernă bustului avocatului.
În ceea ce privește al doilea element, sculptorul modelează un nud feminin în poziție ghemuită. Extinzând curba oblică a corpului într-o postură de rugăciune, acoperind pieptul cu umerii în mișcare și dezvăluind brațul drept într-un gest care sugerează semnul crucii, Brâncuși nu mai reprezintă doar o femeie, ci o idee: cea a tristeții în fața morții și a sprijinului găsit în momente de disperare – rugăciunea.
Sărutul
Considerată prima sculptură modernă din lume, această remarcabilă creație a fost realizată în piatră de Marna. Prezentată în premieră publicului în 1910, lucrarea a obținut recunoaștere la nivel internațional când artistul a expus o variantă în ghips la New York, în 1913. Celebritatea sculpturii derivă din capacitatea de a schimba fundamental perspectiva artistică și de a influența hotărâtor evoluția întregii gândiri artistice în secolul XX.
Piatră de hotar
Piatra de hotar, care marchează sfârșitul celei mai extinse serii din creația lui Brâncuși, „Sărutul”, este o operă foarte semnificativă și are un simbol istoric unic, în oprinia curatoarei Doina Lemny. Realizată în 1945, în momentul încheierii Războiului, lucrarea reflectă tristețea profundă a lui Brâncuși față de pierderea unor teritorii de către România. Totuși, această sculptură, un totem în adevăratul sens al cuvântului, devine un simbol al fraternității și al păcii.
Coloana fără sfârșit
Turul se încheie cu una dintre coloanele lui Brâncuși, o creație prin care dorea să sugereze infinitul, singura sculptură realizată în lemn din cadrul expoziției. Este una dintre coloanele fără sfârșit, care nu a părăsit Centrul Pompidou din Paris până acum, însă nu cea cioplită direct în trunchiul unui copac din curtea unui prieten, adică nu prima din serie.
Nu vă pripiți în tragerea concluziilor, acestea sunt doar câteva din operele pe care le-am văzut de aproape la Muzeul Național de Artă din Timișoara. Un moment istoric în România, pe care l-am trăit profund și pentru care sunt recunoscător celor cărora nu le-a fost simplu să aducă în România, în același loc, operele lui Constantin Brâncuși. Aprecierile pentru eforturile depuse se îndreaptă către Fundaţia Art Encouters, Muzeul Național de Artă Timișoara și Consiliul Județean și istoricul Doina Lemny.
Acces și bilete
„Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale” poate fi vizitată până în 28 ianuarie. Expoziţia este deschisă de miercurea până duminica, între 10:00 şi 20:00. Lunea şi marţea, precum şi în zilele de 24–26 şi 31 decembrie 2023 şi 1–2 ianuarie 2024, este închisă.
Biletul pentru vizitarea exclusiv a expoziţiei Brâncuşi costă 88 de lei şi 22 de lei pentru studenţi. Acestea pot fi achiziţionate online de aici. Toate veniturile rezultate din vânzarea de bilete vor merge către Muzeul Naţional de Artă din Timişoara pentru susţinerea infrastructurii şi proiectelor acestuia.
