Am vrut să intitulez articolul BialySTOCK & Two Smoking Barrels, a la Guy Ritchie, dar replica B & B pare mai potrivită. Este firma celor doi escroci din clasicul film lui Mel Brooks din 1967, The Producers/Producătorii – Zero Mostel și Gene Wilder, și secretara Ulla tot răspunde la telefon, șăgalnic, ”Bialistok und Bluuum”. Nu că ar avea vreo legătură, dar așa am auzit eu de Bialystok. Și ajungem la ZubrOFFka.
Am fost contactat anul trecut de festivalul de scurt-metraje de acolo, festival cu ștaif, tradiție, să fac parte din Juriul Presei. Foarte frumos, doar că pandemie, lockdown etc. Festivalul, ediția a XV-a, trebuia să aibă loc în decembrie și nu s-a mai ținut, la fel ca nenumărate alte evenimente. Nu au vrut să îl facă online, așa că l-au amînat pentru 2021, pentru prima oară o ediție de vară, ediție-hibrid, curajoasă, cu jurii și oaspeți prezenți loco. Și-au menținut invitația și m-am dus. Primul zbor de după de Covid, măști, distanțare, adeverințe de vaccin etc. De la Varșovia ne-a luat cu mașinile festivalului Sabra Daici, reprezentanta ICR Polonia, și ne-a dus la Bialystok. Cam 200 de km. Au mai fost 4 români, cu două filme în competiție, Trofeul tinereții – Răzvan Oprescu și colegii lui Vlad și Alin de la Baia Băieților și Kaimos/Amar de Sarra Tsorakidis.
Eu am avut de jurizat alături de colegii mei, slovacul Matej Sotnik și Marta Balaga, ziaristă poloneză, numai filme poloneze, scurt-metraje de ficțiune, animație și documentar. Două zile de proiecții, puțin față de travaliul uriaș al Marelui Juriu, care a trebuit să vadă toate cele 126 de filme selecționate (dintr-un total de 3500 trimise!).
Zubrovka nu vine de la faimoasa vodcă, ci numele ei vine de la Bison(i), zimbrii polonezi. De altfel premiile festivalului și ID-ul sunt în formă de Bison-i/zimbrii, frumos stilizați. Noi am premiat un documentar polonez cu un pușcăriaș care face terapie în închisoare, Broken Head/Zepsuta Glowa de Maciej Jankowski și cu mențiune o animație copleșitoare, stil Amour (Haneke), I am Here/Jestem tutai, de Julia Ornik, care a primit și premiul de la secțiunea de animație. Au fost o mulțime de premii, din 8 competiții. Marele trofeu l-a luat un scurt-metraj bulgăresc, Nina, de Hristo Simeonov. Toate premiile sunt aici.
A venit să mă vadă de la Varșovia prietenul meu Cristian Lolea, compozitor de muzică de film și nu numai, el locuiește acolo de mulți ani. A fost un catch-up pe ploaie, într-un oraș frumos, curat și liniștit. La deschidere a fost omagiat Boris Kaufman, director de imagine, născut în Bialystok, care a plecat de acolo în Franța și America și ajuns să lucreze cu Stanley Kramer (12 oameni furioși) și Elia Kazan (a luat Oscarul pentru imaginea la Pe chei/On the Waterfront – 1954). Am văzut un scurt-metraj de Samuel Beckett intitulat Film, cu Buster Keaton, o țăcăneală avangardistă, filmată minunat alb-negru de Kaufman. Am mai văzut o expoziție de fotografii inedite, Soviet Bus Stop, de Christopher Herwig, care a fotografiat stații de autobuz în toate fostele state sovietice, din Kazahstan pînă în Moldova, fascinant!
Am gustat și celebrul Bimber, un moonshine între lichior și schnapps, produsul cu care localnicii se mîndresc și un mied local și natural, al cărui producător spunea că România este principala sa sursă de proveniență de miere. Și ciorba tradițională Zurek. A fost o experiență minunată, plină, am cunoscut oameni frumoși și primitori, un festival profesionist, mulțumiri Sabra Daici și Maks Pilasiewicz, boss du festival & all the ZubrOFFka team. Na zdrowie!
