„Bătăliile din deșert”

„amintirea Mexicului din anii aceia”

José Emilio Pacheco (1939-2014) este considerat unul din cei mai importanți poeți latinoamericani din secolul XX. A publicat proză scurtă, roman, eseu și poezie și e laureat al premiilor Octavio Paz, premiul iberoamerican de poezie Pablo Neruda, premiul Regina Sofia pentru poezie și, în sfîrșit, premiul Cervantes pentru întreaga operă – cea mai importantă distincție din literatura de limba spaniolă. 

În microromanul Bătăliile din deșert (tradus în toate limbile de largă circulație) se vede imediat mîna unui poet maestru. Deși pare o scriitură simplă, directă, totul e bine lucrat, fixat și controlat la José Emilio Pacheco, care, povestind o întîmplare personală, biografică, intimă a unui copil (mexican), ne aduce în fața ochilor o întreagă perioadă din istoria unei țări și chiar a lumii și ne arată cum, după cel de-al Doilea Război Mondial, Mexicul trece de la „lumea cea veche” la o societate modernă. Iar protagonistul, Carlitos, un copil de școală primară, resimte din plin schimbările sociale – și-n lumea sa interioară, și-n familie, și la școală, și-n societate. 

Acțiunea are loc în capitala mexicană Ciudad de México, imediat după război, cînd încă nu apăruse televiziunea și se asculta la greu radioul („Era lumea cea veche. Adulții se plîngeau de inflație, schimbări, trafic, imoralitate, zgomot, delincvență, suprapopulare, cerșetorie, străini, corupție, de cei puțini care se îmbogățeau nemăsurat, în timp ce aproape toți ceilalți trăiau în sărăcie. Ziarele titrau: Lumea trece prin clipe grele. Spectrul războiului final se profilează la orizont. Simbolul sumbru al epocii noastre este ciuperca atomică”). Tocmai începuse războiul dintre Israel și Liga Arabă, iar copiii mexicani se jucau de-a evreii și arabii, ducînd bătălii „în deșert” („le numeam astfel pentru că aveau loc într-o curte cu pămînt roșiatic”). 

Copiii bîrfeau/criticau direct președintele dictator și conducerea politică a țării; de fapt, spuneau ce auzeau acasă. Proveneau din familii din clase sociale diferite, unii erau din familii bogate, alții din familii foarte sărace. Invitat la un coleg din societatea bogată, părinții acestuia fac mișto de el în limba engleză, convinși să „piticul” nu are cum să-i înțeleagă, iar cînd ajunge la cel mai sărac copil din clasă, lui Carlitos i se face scîrbă de ce vede acolo. Un coleg de clasă, Jim, susține că e fiul celui mai bun prieten al președintelui Mexicului, care la evenimente și în fotografiile oficiale, într-adevăr, apare mereu în dreapta lui. Dar mamă-sa nu e soția lui, ci doar una din nenumăratele lui amante și toată lumea spune că Jim nu e, de fapt, copilul lui. Cînd ajunge la Jim acasă, acesta îi arată jucăriile pe care taică-so i le-a adus din SUA, pe care nu le ia la școală fiindcă nimeni altcineva nu are jucării, pentru că copiii celui de-al Doilea Război Mondial nu au avut jucării, „totul se ducea în producția militară”! Mama lui Jim, Mariana, e extrem de frumoasă și asta e drama vieții lui Carlitos – că se îndrăgostește de mama celui mai bun prieten din clasă și nici nu are putere să nu-i spună asta. Chiar dacă femeia a fost deosebit de înțelegătoare, explicîndu-i că are 28 de ani și pentru el e o babă și așa va fi mereu, Jim e obsedat de Mariana („era cea mai frumoasă femeie din lume și mă gîndeam tot timpul la ea”). Deși face parte dintr-o familie nu prea tradițională, taică-so mai avînd două fete dintr-o relație secretă, fratele mai mare fiind un extremist de dreapta, delincvent, violator etc., iar soră-sa încurcîndu-se cu un fost actor care nu mai prinde nici un rol, fiind mereu beat și deprimat, nimeni nu-l înțelege pe Carlitos. „Copilul ăsta nu-i normal. În creierul lui e ceva ce nu funcționeză”, zice taică-so. 

Ei, pornind de la istoria asta de dragoste imposibilă, interzisă, patologică, José Emilio Pacheco reușește să ne ilustreze – în doar 70 de pagini – o mărturie neprețuită despre acea perioadă unică în istoria omenirii, cînd s-a terminat un război teribil și societatea tradițională a cedat, încetul cu încetul, în fața lumii moderne. Bătăliile din deșert e, cum spune chiar scriitorul, „amintirea Mexicului din anii aceia”, un roman-cult al literaturii mexicane. Lectură plăcută și utilă! 

José Emilio Pacheco, Bătăliile din deșert, Paralela 45, 2023. Trad.: Cornelia Rădulescu


Fotografii de Mihail Vakulovski

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici