Într-un prezent suprasaturat de discursuri despre așa-zisele energii masculine și feminine, prezente în postări pe Facebook, vloguri, TikTok-uri sau podcasturi, apare fenomenul barbenheimer. Lansate în aceeași zi, Barbie (Greta Gerwig) și Oppenheimer (Christopher Nolan) au divizat întreaga populație în două grupuri mai mult sau mai puțin furioase și continuă să umple sălile de cinema. Cum era de așteptat, Barbie câștigă cursa încasărilor, dar devine în același timp și ținta atacurilor din bula ‘anti-woke’, formată în mare parte din bărbați care cel mai probabil nici n-au văzut filmul, dar se simt amenințați de noul monstru eliberat din cușca feminismului: o păpușă.
Aceste voci vor cu tot dinadinsul să pună întrebarea „cui i se adresează acest film?”, chiar dacă răspunsul este evident. Marea problemă pare să stea în faptul că Barbie nu e un alt film (cum am tot văzut de 100 de ani încoace) care să aibă la bază povestea unui bărbat hetero care a revoluționat lumea printr-o invenție sau a făcut ceva important (istoric vorbind sau nu) pentru a salva întreaga omenire. De asemenea, un alt aspect deranjant pare să fie modul în care este reprezentată femeia – departe de a fi un accesoriu sexy în plot sau o extensie puerilă a personajului masculin carismatic, aceasta pare să fie capabilă să existe în mod independent.
Ben Shapiro, unul dintre cei mai aprigi cavaleri capitaliști care luptă împotriva agendei perverse a sexomarxiștilor, a postat pe youtube un video lung de aproape o oră cu titlul ”Ben Shapiro DESTROYS The Barbie Movie For 43 Minutes”, care se integrează perfect în valul agresiv de plângeri legate de modul în care genul ăsta de cinema nu numai că emasculează bărbatul, dar are și un efect nociv asupra generației tinere. În principiu, niște bărbați sunt supărați că filmul ăsta nu e despre reflexia pe care o văd ei în oglindă, atunci când se trezesc dimineața și se pregătesc temeinic să înlăture sau să țină în frâu pe timpul zilei caracteristici umane care tot ei au stabilit că sunt „feminine”. Despre ce e Barbie, de fapt?
Filmul se deschide cu o referință Kubrickiană, urmată de integrarea noastră în lumea Barbie, unde păpușile barbie dețin toate funcțiile importante. Acțiunea se bazează pe un soi de manierism similar jocului unui copil cu păpușile, până când „stereotipica” Barbie începe să devină umană. Deodată, viața nu mai este „perfectă”, gândurile despre moarte își fac apariția, iar talpa piciorului se lasă pe pământ, fapt ce este văzut ca o anomalie de către toate prietenele ei. Pentru a reveni la starea inițială, Barbie trebuie să călătorească în lumea reală și să își dea seama care ar putea fi rezolvarea pentru această situație. Ken, a cărui identitate este relevantă doar în compania ei, decide să o însoțească și să-i fie alături în această călătorie aventuroasă. Când ajung în lumea reală, aceștia descoperă ceva nou și neobișnuit: patriarhatul, o formă de organizare cumva cu susul în jos.
Greta Gerwig (Lady Bird, Little Women) a reușit să creeze o comedie existențialistă și subversivă, care expune modul în care este distribuită puterea în societate. Toate exagerările prezente în film și formula edgy a plotului au intenția de a pune întrebarea „tu cum te-ai simți dacă am inversa rolurile și ai fi tratat în modul în care mă tratezi?”. Barbie exagerează defectele societale și încearcă să aducă la același nivel bărbatul și femeia în balanța puterii, folosindu-se de personajele interpretate superbisim de Margot Robbie și Ryan Gosling, care sper că vor fi luați în considerare la următoarea ediție a oscarurilor.
Rating: 4/5 ⭐⭐⭐⭐