Cred că eram clasa a 7-a când mi-a venit ciclul. Îmi amintesc bine faptul că aveam oră de sport și m-am îmbrăcat de acasă în treningul bleumarin care-mi plăcea grozav. Mergeam la școala din satul vecin pentru că a noastră era în renovare și luam o scurtătură cu niște colege. Eram tristă și încântată deopotrivă. Sperasem toată viața să nu mi se întâmple niciodată chestia aia, speram să fiu una dintre fetele care nu vor avea niciodată ciclu, mă înspăimânta și dezgusta perspectiva. În aceeași măsură, de abia așteptam să mă laud că mi se întâmplă treaba asta, nu pentru că-mi plăcea, ci pentru că era ceva nou în viața mea despre care de abia așteptam să vorbesc.
Cel mai mare șoc din ziua aceea nu a fost că mi-a venit ciclul. Ci că multe fete din clasă îl aveau deja. Nu, de fapt nu asta, ci faptul că nu vorbeau niciodată despre acest lucru. Atunci când m-au lăsat să intru în prea semnificativul univers al lui „mi-a venit”, mi-am dat seama că totul e o porcărie chiar mai mare decât am crezut eu vreodată. Că fetele nu vorbeau deloc explicit despre asta. Despre cât de tare le doare burta, despre cât de chinuitor e, câteodată chiar scârbos și ce absolut nedrept e că noi trebuie să avem ciclu și băieții nu. Atunci a fost una din primele dăți când m-am simțit înfrântă cu adevărat — și, în aceeași măsură, cum întotdeauna am funcționat prin contradicții, revoltată și furioasă.
Ce mare lucru să vorbești despre ciclu? De ce nu pot să spun nimănui că sunt la stop? De ce să-mi fie rușine dacă e o chestie normală, naturală, care mă face femeie (chiar dacă replica asta mă umplea de o silă de nedescris)? Probabil că acela a fost motorul obsesiei de mai târziu, care se perpetuează și astăzi, nevoia de a mă plânge în detaliu despre cât de nenorocit poate să fie ciclul menstrual. Nevoia de a mă scutura puțin, fizic, nu metaforic, atunci când cineva vorbește despre frumusețea menstruației. Adolescenta din mine n-o să înțeleagă niciodată ce e frumos la cheaguri de sânge adunate într-un absorbant grețos — femeia din mine o să spună că e într-adevăr ceva absolut natural pentru care nicio femeie nu ar trebui să simtă vreo rușine vreodată, dar că n-o să mi se pară niciodată o experiență frumoasă sau înălțătoare. E ceva fără de care aș fi putut să trăiesc bine-merci.
Ani de zile am asumat o anumită stare de disconfort pe care, orice ai face, nu o poți înlătura din viața cu menstruație. Omul se obișnuiește cu orice, mai ales dacă e femeie. Mă gândesc recurent la adolescență și dățile în care mă zvârcoleam de durere și nu luam nici o pastilă, crezând că trebuie să îndur o parte din toată porcăria asta ca viața mea să aibă sens, că voi deveni dependentă de pastile și nu o să mai pot suporta niciun fel de durere. În mintea mea de atunci, corelată evident cu educația și cultura de care am avut parte, fetele erau menite să treacă prin suferința asta — și să nici nu vorbească despre ea. Ce mai e un sacrificiu dacă le spui și altora? Sacrificiul și puritatea sunt posibile doar dacă nu vorbești despre ele — e normal să plângi de durere pe ascuns, dar în public să zâmbești larg și să spui tuturor că ești bine.
Așa și cu ciclul, e normal, frumos, te face femeie, ce chestie grozavă, dar să nu intri niciodată în biserică când ești pe ciclu pentru că ești murdară, să nu vorbești niciodată altora despre asta, să nu te plângi de durere, să nu spui cuvinte ca sânge menstrual, tampon, absorbant, doamne-ferește să spui cumva că ciclul menstrual ți se pare o prostie și la fel și ideea că acest lucru înfrumusețează femeia din tine datorită calității mirifice a reproducerii. Doamne-ferește să spui cuiva că nu ți se pare că uterul definește femeia. Disconfortul fizic provocat de ciclul menstrual a fost întotdeauna dublat de stigma din jurul lui. Cred că și de aceea am vrut neapărat să scriu despre cât de faină mi se pare cupa menstruală și cât mi-a îmbunătățit viața la ciclu, de abia acum, la aproape 30 de ani (după vreo 17 ani de menstruație).
Am auzit de cupă prima oară acum vreo 6 ani de la vară-mea din Suedia. Eram însărcinată cu fiica mea și nu am înțeles prea bine magia mencup-ului. Mai târziu, când am reușit să-mi regenerez identitatea și să trăiesc ca fiind eu din nou, după lunile de nesomn și agitație în jurul bebelușului, am început să mă gândesc din nou la cupă. Mi-a luat mult să mă decid să folosesc una — și acum nu pot găsi un motiv pentru amânare, probabil din pricina scepticismului inițial, a lenei, a lipsei de organizare. Pentru că nu înțelegeam prea bine cum funcționează, dar și pentru că nu înțelegeam prea bine mecanismele de măsurare a cervixului, volumul, fluxul, toate astea păreau bizare — și aveam în sfârșit șansa să vorbesc despre treaba asta oricât de mult voiam, însă am stat în pauză, amorțită și totodată copleșită de viața de zi cu zi, absolut istovitoare a creșterii unui copil mic. Și, probabil, dacă nu m-aș fi confruntat cu câteva episoade de infecție urinară care apăreau miraculos întotdeauna în ultimele zile ale ciclului menstrual, nici că îmi făceam curaj atât de repede.
Nu o să vă spun că mi-a schimbat viața cupa menstruală, deși e adevărat, dar voi spune că e într-adevăr cea mai bună decizie pentru mine — și că îmi pare rău că nu am făcut pasul ăsta mai devreme. Nu o să vă spun că dispar durerile și orice disconfort, nu o să vă spun că nu există dezavantaje. Dar ce o să vă spun e că nu m-am stresat deloc că-mi vine ciclul, nu am oftat din răsputeri și deprimat că iar trebuie să trăiesc cu disconfortul ăla șapte zile. Mi-am sterilizat cupa cu o doză ciudată de energie. Nu mi s-a părut tragic că mi-am pătat chiloții pentru că am uitat să verific cupa mai devreme. Nu m-a scârbit să spăl chiloții ăștia cu apă rece ca să nu rămână pătați și să-mi văd de viață. Parcă nici durerile alea groaznice care m-au apucat de dimineață nu au mai fost așa de tragice (mai ales după un Nurofen) știind că măcar nu trebuie să mai țin și absorbantul ăla oribil. O parte din disconfortul meu a dispărut, pur și simplu, și îmi dau seama că o componentă importantă aici e impactul mental pe care l-a avut asupra mea această schimbare. În sfârșit nu mi s-a mai părut așa tragic că-mi vine ciclul. Pot spune cu mâna pe inimă că niciodată până acum nu mi s-a părut în vreun fel relaxant faptul că-mi vine ciclul — indiferent de situație. Am intrat în piscină cu cupa menstruală, am uitat să mi-o pun într-o zi după ce am făcut duș pentru că e atât de confortabilă încât aveam impresia că o pusesem deja — și asta m-a făcut să mă opresc și să râd pentru că întotdeauna ar fi fost o tragedie să mă pătez, dar brusc această problemă a devenit o non-problemă.
Există mai multe resurse despre cupa menstruală pe site-ul cupemenstruale.ro. De exemplu: Cum să măsori cervixul; Cupa menstruală îmi va lărgi vaginul? sau pur și simplu un ghid cu întrebări frecvente. Cele mai multe griji pe care le poți avea de obicei sunt cele legate de igienă. De fapt, aceasta a fost și îngrijorarea mea principală — dar mi se pare mult mai igienică o cupă menstruală decât un tampon sau un absorbant. Curățarea se face foarte ușor (cu apă și un săpun vegetal, sterilizare înainte și după fiecare ciclu menstrual, adică fierbi cupa în apă vreo 3-7 minute și e ca nouă). Mi se pare mai igienică, chiar dacă pare mai laborios procesul — nu e, doar pare, îți spun sincer. Și nu mai spun nimic nici despre faptul că nu mai faci așa mult waste, dar totodată faci și economie la bani. O cupă menstruală e, în medie, 120 de lei (sunt și mai scumpe, desigur), iar speranța ei de viață e destul de lungă, dar poți presupune că o vei folosi liniștită cel puțin 4-5 ani înainte să simți nevoia s-o schimbi. Un pachet de 20 de bucăți de Always Ultra e cam 15 lei — tu câte absorbante folosești pe lună? Să zicem că o persoană cheltuiește în medie cam 30 de lei pe lună pe absorbante (deși, sincer, cred că mai mult). Asta înseamnă: 30 x 12 = 360 lei pe an, deși, din experiența mea, e mult mai variabil, depinde și de flux, dar și de cât e ușor ți se irită pielea și vrei să-l schimbi, plus diverși alți factori punctuali, nu se lipește bine, te-ai pătat, ai luat absorbante mai scumpe, mai știu eu ce.
Am citit un articol din Vice semnat de Cristiana Pantici despre experiența sa cu o cupă menstruală din latex — vorbește în articol puțin și despre istoria cupei menstruale (prima cupă din latex o consemnăm din 1937, primul model de cupă, ceva numit sac catemanial, cu centură, din 1860). De la cupele din latex s-a trecut la cele din silicon medicinal antibacterian (inițial, din motive de alergie); eu folosesc o astfel de cupă din silicon de care sunt extrem de mulțumită. M-a interesat și perspectiva aceasta opusă, dar mărturisesc că nu am trecut prin asta — nu am avut dificultăți nici cu introducerea, nici cu scoaterea cupei, îmi e neclar și ce fel de cupă (ca formă) a folosit, și nici nu am investit bani într-un sterilizator pentru că fierberea cupei mi se pare arhisuficientă. Dificil nu mi s-a părut s-o bag, ci s-o potrivesc în așa fel încât să nu fie scurgeri. Iar de scos mi se pare extrem de ușor — stai pe toaletă în poziția ta normală și, pentru că majoritatea modelelor au și un „cârlig” sau o „codiță” de care să tragi, e tare ușor s-o pescuiești de acolo.
În primul rând, am încercat mai întâi un softcup — poți citi puțin despre diferențele dintre cele două pe cupemenstruale.ro — care are o formă diferită și este o cupă reutilizabilă la vreo 3 cicluri menstruale. Nu m-am înțeles deloc cu acest softcup pentru că (1), o simțeam și îmi crea disconfort, dar și pentru că (2), era prea mare. În schimb, avantajele pe care le-am experimentat chiar și cu această softcup au fost atât de mari încât mi-am zis, atunci pe loc, că nici nu m-ar mai deranja aceste dezavantaje dacă pot să trăiesc o viață liberă de absorbante. Atunci am făcut click și mi-am comandat o cupă Claricup pe mărimea pe care mi-am considerat-o bună și a fost perfect fit din prima (eu am avut noroc, dar nu trebuie să te descurajezi dacă nu găsești cupa perfectă imediat). Despre experiența asta pot spune că a fost una fericită, dar și pentru că m-am documentat mult înainte și mi-am măsurat cervixul de multiple ori la ciclul menstrual.
Folosindu-mă puțin de experiența mea în direcția asta, cred că aș putea oferi doar aceste câteva sfaturi pentru cineva care ar vrea să-și îmbunătățească viața cu menstruație, ca mine:
- Citește bine despre cupa menstruală. Site-ul pe care l-am menționat deja de câteva ori o să-ți fie foarte util în acest sens. Primele tale repere ar trebui să fie: ce e cupa menstruală, cum se introduce, ce beneficii îmi aduce, cum îmi măsor cervixul, cât de igienică este (este!). Poți folosi cupa și dacă ai născut (e important de știut că nu o poți folosi imediat după naștere), și dacă nu ai născut— există cupe speciale și pentru persoane care nu și-au început viața sexuală. Sunt indicații speciale și pentru persoanele cu sterilet — depinde, deci, de fiecare situație în parte, de aceea e importantă documentarea.
- Măsoară-ți cervixul la ciclu, dar și în afara lui — pentru că e bine pentru tine să compari și atunci să îți dai seama cât se modifică în aceste două perioade. Vaginul tău arată diferit chiar și în primele două, trei zile de ciclu, dacă le compari cu următoarele (dacă ai un ciclu îndelungat, ca mine).
- Cupa s-ar putea să fie pentru tine dacă ai un flux abundent — dar cum poți afla asta? Tocmai folosind o cupă menstruală, pentru că absorbantele sunt înșelătoare. Cu toate acestea, dacă cervixul este înalt, îți trebuie o cupă de dimensiuni mai mari — care ajută totodată și la fluxul abundent.
- Nu te speria de lipsa de igienă când vine vorba de cupă: nu există o grijă adevărată în sensul ăsta. De infectat, sigur, te poți infecta și din pricina absorbantelor — ca cineva care se spală mult pe mâini din principiu și schimba absorbantele des, pot spune că sunt pățită oricum. Important este să: te speli pe mâini bine înainte și după ce folosești cupa (introdus/scos), important este să speli întotdeauna cupa de sânge. Eu insist cu spălatul ei cu săpun vegetal și apă fierbinte atunci când am și multe secreții pe lângă, care mi se par mult mai grețoase și periculoase decât sângele propriu-zis. Cupa o poți fierbe și în timpul ciclului menstrual, dacă simți nevoia — sau dacă, de exemplu, îți cade în toaletă la miezul nopții, cum mi s-a întâmplat mie.
- S-ar putea să nu găsești cupa potrivită din prima. Încearcă să nu te descurajezi. Nu e știință exactă. Există tabele și tot felul de indicații, dar s-ar putea totuși ca o anumită cupă să nu ți se potrivească. În sensul ăsta, recomand Claricup, Meluna și Organicup pentru începătoare. Ce e important de știut este faptul că nu trebuie să simți cupa, odată introdusă, e ca și cum nu ar fi acolo. Orice disconfort asociat cu ea înseamnă o nepotrivire — nu o simți, nu știi că e acolo, nu ar trebui să îți schimbe viața altfel decât în bine. Dacă nu ți se potrivește, nu e vina ta, nu e nici vina cupei, doar că nu vă împăcați una cu alta și trebuie să încerci altă combinație.
- S-ar putea ca la început să simți nevoia să porți un absorbant de zi. Eu am renunțat de tot la ele (unele fete folosesc chiloți menstruali, nu am ajuns la asta), dar eu lucrez mult de acasă și atunci nu mi s-a părut tragică perspectiva de a scăpa câteva picături de sânge pe chiloți. Ceea ce mi s-a întâmplat pentru că am uitat să merg să schimb cupa la baie. Dar dacă ești la job, s-ar putea să fie nevoie să folosești un absorbant de zi până îți dai seama cât de eficientă e cupa, la ce intervale trebuie să mergi la baie sau pur și simplu pentru siguranța ta mentală. Ce-ți pot spune e că simți când trece sânge pe lângă, așa că nu prea sunt șanse să ajungi într-o baltă de sânge. Ceea ce mie mi s-a întâmplat cu absorbantele de multiple ori — pentru că-ți creează o stare atât de mare de disconfort și, uneori, chiar umiditate, încât e greu să-ți dai seama dacă te-ai pătat. La cupa menstruală îți dai seama imediat dacă a curs sânge pe lângă — însă, dacă ești atentă (știi fluxul și mergi la baie la timp), dacă ai introdus-o bine (nu trece sânge pe lângă cupă) și dacă e o dimensiune corectă, nu ar trebui să te pătezi deloc. Ce mi se pare mie fascinant e că brusc nu mă mai stresează deloc ideea de mă păta — deși ani de zile mi s-a părut un lucru groaznic. Poate e și vârsta de vină, nu mi se mai pare nimic rușinos sau nepotrivit în asta, ci mai degrabă ceva accidental și firesc peste care pot trece ușor.
- Dacă te preocupă faptul că trebuie să schimbi cupa foarte des, ce-ți pot spune e că o cupă de dimensiuni mari, dacă-ți vine, ar trebui să te scape de grija asta. Dar depinde și e fluxul tău. Eu folosesc o cupă mică pentru un cervix scurt, iar în primele două zile de ciclu trebuie să o schimb la 2-3 ore. Capacitatea ei este de 28 de ml — credeam că am un flux extrem de abundent, dar acum nu mi se mai pare deloc așa, în următoarele zile stau și 6 ore cu cupa menstruală înainte s-o golesc și totul e în regulă. Măsori cervixul, analizezi fluxul, alegi o cupă în funcție de asta. Sunt importanți și factori precum vârsta, înălțimea și faptul dacă ai născut sau nu — dar țin să repet că nu e știință exactă, eu folosesc o cupă pentru persoane care nu au născut vaginal, deși am născut vaginal și mi se potrivește perfect.
- Nu în ultimul rând, te gândești vreodată la confortul tău mental în raport cu viața cu menstruație? Pentru că pe mine m-a chinuit toată viața treaba asta, de dinainte să am menstruație, dar mai ales după. Am trecut printr-un miliard de stări și mi-a fost întotdeauna greu să mă împac cu durerile, disconfortul, cu sângele în sine. Cupa menstruală a diminuat mult din această „suferință” și în sfârșit nu mi se mai pare tragic că-mi vine ciclul — deși nu simt că mi-a diminuat durerile, așa cum spun unele persoane că s-a întâmplat în cazul lor (e prea devreme să spun asta, voi reveni asupra subiectului după cel puțin 1 an de utilizare a cupei). Pot spune totuși că mi-a adus foarte mult confort mental care se reflectă direct asupra celui fizic. Și mă simt bine în pielea mea când sunt „pe ciclu,” ceea ce nu am mai pățit până la cupă. Nu mi s-a mai întâmplat să nu mă simt murdară, să nu-mi vină să mă spăl încontinuu până la cupă. Nici nu mi-a mai fost, paradoxal, atât de rău — de obicei durerile mele sunt asociate cu o stare de rău (poate ușor patologică) și care, în dățile în care am folosit cupa, a dispărut aproape miraculos.
Dacă m-aș transforma vreodată într-o persoană radicală sau fanatică, probabil aș începe să bat pe la ușile altora și le-aș zice Bună ziua, aveți un moment să vorbim despre doamna noastră salvatoare, Cupa Menstruală?
