În data de 17 aprilie, în sala mare a Teatrului Național din Cluj-Napoca a avut loc premiera spectacolului „Audiția”, după textul omonim scris de Alexandr Galin, în regia lui Ionuț Caras.
Este interesant cum textele vechi, scrise bine, ancorate în realitate, sunt actuale mult timp după ce au apărut în lume. Textul „Audiția” a fost scris în anul 1998 și are la bază o întâmplare reală. Acțiunea are loc în anii ’90, într-un oraș rusesc de provincie, unde patru femei și două fete, în disperarea de a-și asigura un viitor în care să nu domine sărăcia lucie, se pregătesc să participe la o audiție.
„Suntem în anii ’90, într-un oraș rusesc de provincie, în care cenzura și rutina dezumanizantă a comunismului au fost brusc înlocuite cu golul și debusolarea produse de un capitalism dezrădăcinat, cu efect de tăvălug în viețile oamenilor de rând. Două fete și patru femei, rămase fără serviciu, se întâlnesc în holul înghețat al unui cinematograf unde așteaptă, febrile, să participe la Audiție. Marea Audiție care le promite câștigarea libertății, valorificarea frumuseții și a talentelor lor, speranța unui trai mai bun departe de mizeria și nefericirea de acasă. E un act de revoltă, de emancipare, pentru fiecare dintre personajele feminine în felul său: frumoasa pseudo-artistă Olga (Angelica Nicoară) nu mai acceptă înșelarea sfidătoare a soțului ei, inteligenta intelectuală Nina (Sânziana Tarța) fuge de o căsnicie marcată de depresie și de sărăcia adusă de disponibilizări, frusta Tamara (Adriana Băilescu) nu mai suportă umilințele și violența conjugală, iar experimentata Varia (Irina Wintze) încearcă să-și răscumpere fetele (Diana Buluga și Diana Ioana Licu) vândute rușilor printr-o nouă vânzare străinilor. Dar pe cât e de serios și de justificat acest act de independență, pe atât e de comică și ridicolă oferta artistică amatoricească pe care o propun, stârnind mila japonezilor interesați de tinere stripteuze dezinhibate, și nu de biete femei dezabuzate. Spațiul neprimitor al cinematografului devine pe rând sală de audiții, confesional fără voie, arenă de înfruntare a soților, dar și cerc al împăcărilor finale. Iar noi, recunoscând marea și cruda istorie în micile lor istorii personale, râdem împăciuitor, râdem exploziv, râdem amar, pentru că din nou și din nou, cei care au crezut în posibila schimbare au fost și sunt păcăliți” – se arată în descrierea spectacolului.
Piesa este tragică, dar și comică și subiectele de actualitate ne lovesc la tot pasul. Albert, un jurnalist de 45 de ani, interpretat de Radu Dogaru, își amintește perioada în care era om de legătură, în Rusia, pentru japonezi, care căutau fete pentru show-uri peste hotare. Albert își începe abrupt discursul cu replica „Nu e un moment bun să fiu rus, dar asta e, sper să nu mă linșați”, iar aceasta nu are nevoie de vreo explicație.
Întreaga acțiune se desfășoară în holul unui cinema, un fel de sală de așteptare în care este frig, în toaletă sunt șobolani, iar iluzia libertății și a unui trai mai bun este conturată de o reclamă luminoasă, în culori fosforescente, specifice Japoniei, pe care este scris numele cinematografului: „Cinema Kosmos”, chiar numele sugerând ideea de posibilități nelimitate.
Sărăcia, comunismul, munca în străinătate, capitalismul sunt doar câteva dintre motivele care se regăsesc în acest spectacol. Însă, cel care mi-a atras mie atenția a fost cel al femeilor puternice. Fiindcă, în fond, despre asta este vorba. Într-o lume în care totul se învârte în jurul bărbaților, patru femei și două fete, de tipologii diferite, se întâlnesc și, dacă la început nu se suportă, în final ajung să se unească pentru un scop comun. Atât individual, cât și împreună, își arată puterea, iar faptul că Ionuț Caras a ales să regizeze acest spectacol este un mare plus atât din punct de vedere social (este un statement, până la urmă, pentru cei care vor și pot să înțeleagă), cât și pentru cele șase actrițe care și-au creat personaje minunate, le-au oferit autenticitate și personalitate.
De asemenea, le-a oferit spectatorilor șansa să vadă că femeile pot să joace și roluri amuzante. Fiindcă, în ciuda vieților tragice ale acestor femei, actrițele și-au creat personaje haioase, folosindu-se de comicul de limbaj, de caracter, de moravuri. Angelica Nicoară (Olga) și Adriana Băilescu (Tamara) demonstrează o forță incredibilă pe scenă.
Irina Wintze, actriță cu o experiență de peste trei decenii reușește încă o dată să se reinventeze, la fel cum face în fiecare spectacol. Personajul Variei, la fel ca toate celelalte pe care am văzut-o interpretându-le, este lucrat în detaliu.
În spectacol însă mai există o femeie, care joacă rolul unui bărbat, mai exact, rolul japonezului, pe care îl interpretează atât de bine, încât cu greu îți dai seama că, de fapt, în spatele pantalonilor de stofă și al sacoului ar fi Salomeea Rusu, studentă în anul trei în cadrul Facultății de Teatru și Film din Cluj-Napoca.
În prima parte a spectacolului cunoaștem personajele, le aflăm poveștile, vedem cum se creează legături mai bune sau mai proaste între ele și felul în care se raportează la bărbați. În cea de-a doua parte a spectacolului apar și bărbații despre care doar am auzit de la personajele feminine, însă aceștia nu le umbresc în niciun fel. Din contră, le ajută să iasă și mai bine în evidență în lumina reflectoarelor.
„Audiția” este un spectacol dual, în funcție de cum dorește spectatorul să îl privească. Poate să se întristeze sau poate să râdă, dar cel mai indicat ar fi să le facă pe ambele. Fiindcă un astfel de spectacol ilustrează cel mai bine viața și merită pentru trei ore să punem pauză la orice ar fi în jurul nostru și să ne bucurăm de el.
Spectacolul se joacă din nou pe 14 și pe 31 mai 2022.
Regia: Ionuț Caras. Scenografia: Zsófia Gábor. Design grafic: Cristian Luchian. Prop artist: Vlad Mureșan. Maestru de lumini: Jenel Moldovan.
Distribuţia: Nina: Sânziana Tarța, Varvara: Irina Wintze, Katia: Diana Buluga, Liza: Diana Ioana Licu, Tamara: Adriana Băilescu, Olga: Angelica Nicoară, Albert: Radu Dogaru, Tetzudzin Aoki: Salomeea Rusu, Boris Karnauhov: Matei Rotaru, Vasili Bok: Miron Maxim, Viktor Puhov: Radu Lărgeanu.
Regia tehnică: Vlad Negrea. Operatori lumini: Mădălina Mânzat, Andrei Mitran. Operator sonorizare: Vasile Crăciun. Sufleor: Irina Barbir.
(Fotografii articol: Nicu Cherciu)
