În secolul XXI, războiul ajunge să se poarte tot mai des cu mijloace non-militare convenționale. Asistăm mai curând la o militarizare a unor domenii precum mass-media și comunicarea publică. Cu toate că acțiuni de propagandă și război informațional s-au purtat și în alte perioade istorice, acestea făcând parte din măsurile de susținere ale efortului militar, în viziunea clasică asupra războiului propaganda este doar un mijloc complementar confruntării militare purtate cu forța armelor convenționale. În logica războiului hibrid contemporan, propaganda desfășurată prin metode noi anulează necesitatea operațiunilor militare tradiționale, deoarece scopul războiului este atins: influențarea unei societăți de a se mișca într-o direcție sau în alta, după necesitățile centrului de putere care inițiază acțiunea.
Cea mai eficientă metodă în războiul hibrid pare a fi fake news-ul propagat pe multiple canale de comunicare în mediul on-line și mai ales pe rețelele de socializare. Fake news-ul înseamnă, literal, „știre falsă”, însă în prezent este asociat nu doar materialelor informative produse de instituții de presă, ci și celor provenite din surse obscure – bloguri, pagini, profiluri – care conțin informații false cu o anumită structură persuasivă care țintesc anumite obiective specifice: dezinformare, demotivare, inducerea anumitor stări și dispoziții: derută, panică, revoltă. Cu alte cuvinte, am putea pune, cu anumite rezerve, un semn de echivalență între conceptele de ”fake news” și ”fake information”, cu mențiunea că un set de informații false este plasat într-un ambalaj de tip știre ca să pară cât mai convingător.
Fake news-ul este un instrument foarte eficient și adus la posibilitățile tehnice ale secolului XXI al propagandei. La rândul ei, propaganda are două obiective fundamentale: 1. Dezinformarea manifestată prin distrugerea anumitor opinii, credințe și viziuni deja formate, ca să facă loc altora; 2. Cultivarea unor opinii, credințe și viziuni convenabile pentru cei care o pun în practică. Astfel, propaganda nu există de una singură, ea reprezintă un act conștient și bine determinat desfășurat dintr-un centru de comandă la ordinul unui beneficiar. De cele mai multe ori, beneficiarul operațiunilor de propagandă este un stat, însă poate fi concepută propaganda în interesele unor partide politice, grupuri de interese, corporații, grupări teroriste. Astfel, putem spune că propaganda urmărește obiective strategice și lucrează metodic, pe termen lung, la modificarea unei societăți în funcție de interesele unui actor politic dinăuntrul sau din afara respectivei societăți.
În mod tipic, o știre falsă este propagată fie de un site care pare un portal de știri autentic, alternând știri veridice și știri false, fie de un blog specializat în „dezvăluiri”, „informații secrete”, senzațional și teorii ale conspirației. De multe ori mesajele false sunt lansate pe asemenea bloguri ca ulterior să fie preluate de așa-zise „portaluri” de știri, oferindu-le un aspect „respectabil” și trecându-le de la o resursă on-line la alta până când același mesaj ajunge prezent pe câteva zeci de site-uri și, practic, i se pierde urma. Cineva nu și-ar mai putea da seama, în acest moment, care este sursa inițială a dezinformării decât în urma unei cercetări minuțioase care poate dura ore întregi și pe care imensa majoritate a cititorilor nu o fac din lipsă de timp și dorință, fapt cunoscut și de autorii acestor mesaje. Concomitent cu crearea acestei prezențe „solide” în mediul on-line, linkurile cu știrea falsă sunt diseminate pe zeci sau chiar sute de grupuri pe rețelele de socializare. Cele mai multe din aceste grupuri sunt specializate în răspândirea mesajelor de tipul celor promovate de știrile false, ele creând așa-zisele ”echo-chambers”, adică niște spații on-line în care oamenii își consolidează propriile convingeri deoarece au acces doar la informații care le confirmă punctele de vedere.
Fenomenul fake news profită de slaba educație a populației-țintă și este asociat cu promovarea teoriilor conspirației și viziunilor care nu corespund evidenței acceptate de comunitatea oamenilor de știință asupra unor fenomene ale naturii de ordin fizic, chimic, biologic. Afirmațiile antiștiințifice sunt structurate în forma unor știri cu surse pretins credibile și sunt adesea concepute într-un limbaj cât mai pretențios pentru a domina cititorul și a-i induce impresia unei autorități epistemice greu de contestat. Astfel, în perioada pandemiei de Covid-19 suntem martorii unei explozii de știri false privind mai multe aspecte ale naturii bolii și remediilor. Antivaccinismul este cea mai cunoscută construcție mentală din acest registru, însă nu singura. Încă de la debutul pandemiei, în februarie-martie 2020, au început să fie răspândite știri false pe rețelele de socializare. Acestea au trecut prin metamorfoze originale în funcție de evoluția pandemiei și măsurilor luate de autorități. Astfel, de la narațiuni de tipul „virusul nu există”, „câți oameni infectați cu Covid-19 cunoști?”, s-a ajuns la atacarea practicii de a purta mască sub pretextul că e „botniță”, limitează libertățile, blochează accesul unei cantități suficiente de oxigen la creier (sau în sânge) sau, în general, cauzează daune sănătății. Aceste narațiuni false au fost dezmințite cu probe de oamenii de știință. Ulterior, odată cu anunțul că se lucrează la vaccinuri împotriva Covid-19, au început să apară binecunoscutele deja și foarte complexele teorii ale conspirației legate de intenția anumitor centre oculte de putere, reprezentate de oameni precum Bill Gates sau alții (după caz), de a exercita control asupra minții oamenilor prin intermediul unor cipuri miniaturale introduse în vaccin și care, ajungând în corp, se duc la creier și subordonează mintea victimei. Ulterior, controlul asupra acesteia ar fi realizat prin intermediul turnurilor rețelelor de telecomunicații 5G. Deoarece această narațiune falsă a părut, poate, prea complicată (seamănă cu un scenariu de thriller SF de duzină), s-a recurs la una mult mai simplă: dacă te vaccinezi, mori în 2-3 ani. Asta pentru că vaccinul anti-Covid este de fapt un instrument de atingere a „miliardului de aur”, aici făcându-se joncțiunea cu o altă teorie celebră a conspirației, cea privind intențiile grupurilor de putere oculte (din care nu lipsește niciodată Bill Gates) să reducă populația globului la doar un miliard de oameni „aleși”.
Răspândirea acestor narațiuni false, dar și a altora ceva mai elevate, dar care promovează neîncrederea și necooperarea în chestiunea vaccinării, este unul dintre motivele situației actuale din România și alte țări ale Europei Centrale și de Est în care sub o treime din populație este vaccinată. Consecințele acestui fapt le regăsim în numărul mare de îmbolnăviri și morți și starea generală de tensiune socială generată de pandemie. De aceea, putem spune că epidemia paralelă de fake news afectează întreaga societate și s-a transformat într-o problemă care nu mai poate fi ignorată și care trebuie abordată sistemic, inclusiv la nivelul legislației.
Fake news cu mize geopolitice
Tehnicile de tip fake news de influențare a populației sunt utilizate, mai nou, și în scopuri vădit geopolitice. Este vorba despre așa-zisa campanie RoExit, pentru ieșirea României din Uniunea Europeană, care de ceva timp testează terenul și încearcă să pătrundă în mentalul colectiv și să se prezinte ca una dintre posibilitățile legitime de evoluție a României în viitorul apropiat. Și în acest caz, entitățile/persoanele care promovează acest punct de vedere apelează la propagarea de informații manipulatoare și adesea complet false despre Uniunea Europeană și influența ei în România, prezentată ca nocivă și distructivă. Liderul campaniei RoExit pare a fi, în prezent, senatoarea Diana Șoșoacă, susținută informațional de Sputnik, care servește interesele propagandistice rusești în România, dar și de resurse media și bloguri „antisistem” din zona naționalistă și fundamentalist-ortodoxă. Șoșoacă, ajunsă în parlamentul României pe listele Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), este și o promotoare înfocată a antivaccinismului și teoriilor aferente ale conspirației. În România, sondajele de opinie au indicat, în mod tradițional, o susținere ridicată pentru rămânerea țării în UE și NATO și o încredere ridicată a cetățenilor în aceste instituții. Însă promotorii campaniei RoExit încearcă să fisureze și să fragilizeze fundamentul acestei încrederi profitând de criza generată de pandemie și, nu în ultimul rând, de haosul generat pe loc gol de politicienii care se declară pro-europeni, însă nu reușesc să mențină coaliția de guvernare rezultată în urma alegerilor parlamentare din 2020.
Iar rezultatele muncii RoExit-erilor se văd. Un sondaj al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), dat publicității acum câteva zile, arată că 41,2% dintre români au o încredere mare și foarte mare în Rusia. Acum patru luni, o altă cercetare a aceleiași instituții releva un procent de sub 15% pentru aceeași întrebare. Astfel, pe fondul crizei pandemice și a haosului politic, încrederea în Rusia, adică într-un mod de viață și tip de societate diametral opus celor europene, din care facem parte, crește de aproape trei ori. Mirajul mâinii forte și a democrației iliberale, „suverane”, pare să cucerească mințile a tot mai mulți români. Este efectul propagării la foc continuu a narațiunilor false și denigratoare despre tot ce înseamnă Occident și locul României în Europa, în format fake news distribuit de mii de conturi și pe sute de grupuri pe rețelele de socializare, ajungând la ochii a milioane de concetățeni. Nu toți cred ceea ce citesc, însă mulți o fac. Unii oameni care nici nu și-au pus problema să se informeze despre lumea în care trăiesc sunt captați de aceste mesaje conspiraționiste care învinovățesc persoane, țări și instituții internaționale pur și simplu pentru că nu au cunoscut alte puncte de vedere – deoarece nu s-a îngrijit nimeni să le aducă la cunoștință. În schimb, oameni precum Diana Șoșoacă și colegii ei de la Sputnik, precum și toți cei care organizează campaniile de dezinformare de pe rețelele de socializare, se îngrijesc ca mesajele lor să ajungă la cât mai mulți oameni. Și în fața acestei ofensive a minciunii, statul român pare dezarmat, iar societatea românească, în mare parte indiferentă.
Însă vom ajunge, în curând, să nu mai putem ignora aceste campanii bine țintite, bine organizate și bine plătite. Asta dacă pentru noi, ca societate, mai contează adevărul. Atunci va trebui ca instituțiile statului să le ia promotorilor dezinformării prin fake news și alte metode posibilitatea de a se ascunde în spatele libertății de exprimare ca să-și desfășoare activitatea. Metode există. Activitățile de fact-checking și combatere a dezinformării vor trebui extinse și organizate cu seriozitate, la fel cum se organizează o campanie de decontaminare a unei zone afectate de radiații, arme chimice sau biologice. Pentru că și în acest caz ne confruntăm cu o armă, utilizată într-un război psihologic. Și n-are sens să fim victime. Nu merităm.
Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan, nr. 2, ediția de iarnă 2021-2022.
