În data de 23 iunie, la Teatrul Național din Cluj a avut loc premiera spectacolului concert „O scrisoare pierdută”, de Ada Milea, după textul scris de I.L.Caragiale.
Sincer, mereu am fost reticentă când a fost vorba de texte clasice puse în scenă, fiindcă mi se pare greu ca după ce au fost jucate de nenumărate ori să mai vii din punct de vedere regizoral cu ceva care să iasă în evidență, care să incite, care să nu plictisească. Însă, odată cu căldura de final de iunie care a cuprins orașul Cluj-Napoca, spectacolul-concert realizat de Ada Milea după opera „O scrisoare pierdută” a venit ca un pahar de apă rece cu gheață pentru publicul prezent.
„În anul sărbătoririi a 170 de ani de la nașterea marelui dramaturg român, Ada Milea se joacă într-o manieră inedită cu personajele de acum clasice ale ridicolei clase politice românești, nedezmințindu-și stilul mereu inventiv și exploziv, care găsește cheia perfectă a sarcasmului caragialesc. Personajele sunt mai vii ca niciodată, cum nu se poate mai actuale și demne de ochiul profund critic, dar și de hohotele de râs amar ale lui I.L. Caragiale. Veșnicele interese de partid, mai presus de orice simț civic sau moral, dramele pasionale de culise, furtișagurile mereu scuzabile și slugărnicia în fața celor de la putere, patriotismul găunos, dar și naivitatea tâmpă și permanenta stare de ebrietate care șterge și ultimele șanse de gândire clară a omului cu bun simț, toate compun o partitură fabuloasă și o panoramă monstruos de comică a unei societăți care nu se mai dă dusă din secolul XIX încoace!”, se arată în descrierea spectacolului.
Din start, viziunea este puțin diferită, fiindcă este un concert, iar personajele au o altfel de efervescență, păstrându-și însă comicul de caracter. În spectacolul Adei Milea avem doi cetățeni turmentați (Radu Dogaru și Mihnea Blidariu), nu doar unul, sugerând astfel că în prezent sunt tot mai mulți oameni care nu știu cu cine să voteze, mergând de multe ori pe ideea „alegem răul cel mai mic”.
De asemenea, de data aceasta le avem pe doamnele Brânzovenescu (Anca Hanu) și Farfuridi (Adriana Băilescu). O surpriză plăcută este chiar Adriana Băilescu, care în ultima perioadă a ieșit mult în evidență prin prisma rolurilor care i-au fost atribuite și care i-au pus în evidență talentul actoricesc. După ce a ne-a smuls lacrimi interpretând-o pe Maria Berbeceanu în „Nu mai ține linia ocupată” și a făcut senzație stârnind hohote de râs cu Tamara în „Audiția”, rolul doamnei Farfuridi îi scoate la iveală și mai mult calitățile de actor complet (sau complex, după cum dorește fiecare să privească).
De asemenea, tot pentru a aduce subiectul operei în actualitate, accentul nu mai este pe scrisoarea pierdută, ci pe o serie de fotografii compromițătoare cu Zoe (Diana Ioana Licu) și Prefectul (Miron Maxim), pe care femeia le-a păstrat pentru a le mai admira când i se face dor de el. Desigur, la fel cum în piesa scrisă de Caragiale, Zaharia Trahanache (intepretat de Cornel Răileanu) crede că scrisoarea a fost falsificată, are aceeași părere și despre fotografii. Fiindcă în această eră modernă, cei care se pricep pot cu ușurință să editeze fotografiile.
E asemenea, în campania electorală se pune mult accentul și pe promovarea în mediul online, personajele făcând selfiuri și live-uri pentru a ajunge la alegători.
O altă surpriză plăcută este Diana Ioana Licu, o tânără actriță, care a intrat recent în echipa Teatrului Național din Cluj și care, în acest rol principal, reușește să își arate efervescența pe scenă. Nu este ostentativă, dar reușește să atragă privirile spectatorilor și să îi încânte cu vocea ei. Replicile personajelor sunt adaptate atât conceptului spectacolului, cât și perioadei în care trăim.
„Politica e ca o gagică/Crezi că e singurică/Dar când ajungi la chiloți/Îi întâlnești acolo pe toți” – cântă cei doi cetățeni turmentați. Totuși, este nelipsită celebra replică „Eu cu cine votez?”.
Nae Cațavencu, interpretat de Cristian Rigman este inteligent, șarmant și are propriul său canal de televiziune, pe care îl folosește în scopuri… electorale, fiind un post care se axează mai mult pe subiecte de scandal.
Și surpriza de la final: Agamiță Dandanache, interpretat de Anca Hanu, este de o savoare uluitoare. Mic, pripejit, peltic, cu un costum care îi este prea mare, băiatul mamei, acesta povestește fără ocol cum a ajuns el să fie candidatul preferat al zonei de provincie: prin șantaj.
Desigur, ca în orice campanie electorală de succes în România, micii și berea nu lipsesc.
„O scrisoare pierdută” în concert este un spectacol vesel, haios, cu multe lecții, care ne ajută să vedem societatea în care trăim și care nu trebuie ratat în toamnă, când se va relua, odată cu începerea noii stagiuni a Teatrului Național din Cluj-Napoca.
Spectacol-concert de: Ada Milea. Cântece de: Ada Milea, Anca Hanu. Scenografie, light design, video transcript: Andu Dumitrescu. Mişcare scenică: Andrea Gavriliu.
Distribuţia:
Prefectul: Miron Maxim
Zoe: Diana Ioana Licu
Zaharia Trahanache: Cornel Răileanu
Cațavencu: Cristian Rigman
Ghiță: Ruslan Bârlea
Domnul Dandanache și Doamna Brânzovenescu: Anca Hanu
Doamna Farfuridi: Adriana Băilescu
Cetățenii turmentați: Radu Dogaru, Mihnea Blidariu
Regia tehnică: Vlad Negrea. Operatori lumini: Mădălina Mânzat, Jenel Moldovan, Andrei Mitran. Operator sonorizare: Marius Rusu. Operator video: Vasile Crăciun.
(Fotografii articol: Nicu Cherciu)
