#ALDrecomandă: „Examen” pe Netflix, un film de (re)descoperit

Bine v-am găsit din nou, dragi cinefili! De data aceasta trecem înapoi la Netflix și la un film pierdut și acum regăsit, care are peste 20 de ani de la începerea filmărilor. Mă bucură că producătoarea, Icon, adică Velvet Moraru, a reușit să îl dea la Netflix. Se numea inițial Taxi contra limuzină, dar a devenit Examen. Scris (la comanda producătoarei, aici la primul ei proiect solo de lungmetraj) și regizat de Titus Muntean, bazat pe un caz real (cazul Anca), Examen a ajuns la majorat (18 ani de la data premierei, 31 octombrie 2003, cinema Patria București, seară pe care mi-o amintesc și acum, la fel ca avanpremiera fulminantă de la TIFF).

A fost un film cu ghinion în epocă, filmat în 1999 și oprit la trei sferturi pe motiv că s-a terminat bugetul. Dar în 2002 autorii vin cu o idee salvatoare, aceea de a pune poveștii și filmului coperți, anume un examen al unor studenți la facultatea de film, care intervievază personajul taximetristului numit aici Cristi Săndulescu (Marius Stănescu), acuzat în anii ‘70 de crimă și închis nevinovat, un caz care nu este doar o eroare judiciară, ci o josnică înscenare de comandă pe linie de partid, o cabală comunistă. Thriller, reconstituire de epocă, dramă judiciară, Examen devine un imens flashback văzut de o nouă generație căreia poate să îi pese sau nu de ceea ce s-a întâmplat în trecut. Ceea ce e planul prezent e filmat pe video, din mînă, zoom și mișcat, neîngrijit. Anii ‘70 și ‘80 sunt o reconstituire cinematografică minuțioasă, mai ales pentru un debutant, cu scenografie și costume impresionante, filmat pe peliculă cu aplomb de Alecu Solomon, cu o mențiune pentru muzica lui Cristi Tarnovetschi (pe IMDB apare creditat Temistocle Popa!), filmul fiind inițial unul de buget mare. Aveți aici mărturisile regizorului care vă vor ajuta să înțelegeți mai bine și să „treceți” Examen-ul.

„După trei sferturi din film turnat, nu mai avem bani. Ne oprim, nu ştim pentru cât timp. Aveau să fie mai bine de doi ani. Şi pentru filmul iniţial, n-avea să mai fie niciodată.” (Titus Muntean)

Examen e debutul în lungmetraj al lui Titus Muntean, care de atunci a mai făcut, din păcate, doar un film, Caravana cinematografică (2009). Din nefericire, nu a fost la festivaluri internaționale, nu s-a vândut afară, nu e cunoscut. Deși e contemporan cu Marfa și banii, debutul lui Cristi Puiu (2001), Filantropica (2002, Nae Caranfil, campion de box office al vremii sale), Occident (tot 2002, debutul lui Cristian Mungiu), Furia, debutul lui Radu Muntean (2002), și Maria (debutul lui Călin Netzer, 2003) și a fost scos în cinema de un distribuitor major (RO Image 2000), nu a trecut atunci testul publicului. Apoi bănuiesc că a fost un timp pe HBO și atât. Nu tu VHS sau DVD, poate o apariție rătăcită la TV, nu l-a mai văzut nimeni și, în discuțiile cinefile din anii care au urmat, nimeni nu mai văzuse filmul. Acum l-am revăzut cu plăcere și emoție pe Netflix; căutând un trailer, l-am găsit și recent pus pe YouTube, o copie bună de pe postul Cinemaraton.

După două decenii, e impresionant să redescoperi distribuția filmului. Marius Stănescu face aici, după părerea mea, rolul carierei sale cinematografice. După un debut promițător în 1990, cu Undeva în est, apoi rolul soldatului din E pericoloso sporgersi al lui Nae Caranfil (1993), Marius Stănescu a dispărut, pierdut de cinematograful Noului Val românesc, undeva pe drum. Gheorghe Dinică este procurorul corupt, într-unul din ultimele sale roluri de forță (Dinică a murit în 2009). Gheorghe Visu e impecabil, maiorul de miliție dedicat cazului. Riffuri ulterioare în filmografie, Câini și Heidi. Clara Vodă (soția lui Cristi), Emilia Dobrin (mama lui Cristi), Coca Bloos (mama lui Ruznici), roluri secundare, episodice chiar, de care uitasem: Emil Hoștină (lt. major miliție), Vitalie Bantaș ((lt. Major miliție), Ovidiu Nicolescu (Gioni, prietenul pișcher), Alexandra Mutu (victima Alina), Alexandru Bindea (maior miliție), Gabriel Spahiu (martorul), Mihai Dinvale (anchetator), Sorin Gheorghiu (criminalistul Ceacanica), veteranul dispărut de curând Papil Panduru (generalul). Și mai ales Lucian Ifrim, în primul lui rol important, criminalul psihopat Cosma Ruznici.

Nu știu de ce, azi Examen mi-a adus aminte de Neidentificat, care acum e pe HBO GO; poate pentru că e un thriller, poate pentru jocul actoricesc și o anume atmosferă. Cred că dacă ar fi ieșit în ultimii ani Examen, ar fi găsit un public și o carieră de festivaluri internaționale. Așa, rămâne un film care a supraviețuit în mod miraculos, un film de (re)descoperit.

Închei cu îndemnul de a citi o cronică de regretata Viorica Bucur din 2003, în România liberă, de pe pagina dedicată filmului pe site-ul AARC (Totul despre cinematograful românesc), unde mai puteți găsi informații despre „cazul” Examen, aici.