Hei, ho! Acum pentru streaming (și mai ales the streaming of consciousness), un film de Crăciun pentru toată familia, în loc de Home Alone 1,2,3-4,5,6?, adevăratul Die Hard, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, un documentar fabulos, necesar și care ar trebui făcut obligatoriu, la vremea lui (2010), în Selecția Oficială la Cannes, e acum (adică de ceva timp), pe Netflix. Îl găsiți și pe DVD, dacă mai aveți așa ceva acasă.
Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu este un „pseudo”-documentar de trei ore (durată paroxistică, dar motivată de construcția de două acte, de tip rise and fall), eseu filmic de Andrei Ujică, construit doar din imagini de arhivă și din epocă. Un film care iscă amintiri, naște polemici, care nu e nostalgic ci e un experiment de psihologie și antropologie, istorie contemporană care încă ne doare. Un mister de dezlegat de către fiecare spectator în parte, cu percepția lui subiectivă și amintirile lui proprii în raport cu imaginea documentară. Recomandat mai ales celor care s-au născut din 1990 până acum și n-au trăit în Iepoca de Aur.
Un text „de Nicolae Ceaușescu”. Așa ar fi scris el, Cirmaciul, Ctitorul, Conducătorul. Așa l-am scris în 2010 la premieră. Și acum l-am readaptat. Și-așa e și filmul! Take it with a little salt. N pepa. Despre Tomberone. Sans salam de soia.
„Numele meu e Ceaușescu. Nicolae Ceaușescu, Nicu, Tovarășul, nea Nicu. Asta e biografia mea. Sau despre mine, cu mine, de mine. M-am născut în ianuarie 1918 și am fost împuscat în decembrie 1989. Și nu răspund decît în fața Marii Adunări Naționale. Îmi place să mă uit la ceas. Nu vă zic de ce. O iubesc pe Leana, pe Zoe, pe Nicu, și pe Valentin. Pe Șarona și Corbu, cîinii mei preferați. Mă enervează rușii și mi-e cam frică de ei. Mai ales asta, cu pata, Gorbaciov, e periculos. Cred că el e cel care a distrus comunismul. Gheorghiu-Dej mi-a fost că un tată. Și Maurer m-a ajutat. Da. Îmi place să împușc urși. Am făcut ctitorii că nimeni altul. Și spectacole de Cîntarea României. Și sunt pretin cu arabii, cît și cu chinejii, coreenii, vietnamejii care ne dădea creveți. Da, i-am fraierit și pe americani, și pe engleji. Și pe toți de-a fost. Ce să vă mai zic ? Că azi, după 20 de ani, țara asta e mai jale decît a fost, că ați vîndut totul pe nimic, și tot ce am făcut eu, voi și ei ați distrus. V-ați bătut joc de socialism, de materialismul dialectic, de tradiția luptei ilegale, de principiile comunismului. V-am dat canal, nu-l folosiți. În Casa mea și a Republicii faceți baluri de Halloween, ce e asta, că nu am auzit. Cu costume și actori americani, da, daca e pentru copii saraci, să fie. A, și să se știe, Eu nu am dat ordin să se tragă, ba mai mult, am vrut să vă măresc salariile cu 100, 200 de lei. M-au împuscat repede, să scape de mine, în ziua de Crăciun. Știu că nu-l sărbătoream, da nu e frumos. Mai ales pentru Leana, care era mai sensibiloasă. Cam asta e ce am vrut să vă zic. În rest sunt niste secvențe în film pe care le-a pus tovul asta, Ujica, fără să-mi ceara mie voie. Sunt lucruri pe care nu le înțeleg nici eu, unele de care nu-mi amintesc, altele de care-mi place să-mi amintesc cu plăcere, cum a fost cum m-am plimbat eu cu Regina prin Londra, cum i-am apărat pe cehi în șaishopt, cum am vizitat Hollywoodul sau am stat cu Imelda pe barcă. Veniți să mă vedeți. E și lucruri frumoase despre mine, că doar n-am fost degrabă cel mai mare conducător al țării ăsteia și mă stiu și peste hotare și azi toți streinii.”
