A râs şi tata de Remus Boldea (Editura Trei) e un debut excelent, la care ar fi rîs – cu siguranţă – şi tata, povestirile lui Remus Boldea fiind interesante, foarte bine scrise, cu umor şi (auto)ironie. Tînărul scriitor ştie să-şi înceapă („Mă gîndesc la restul vieţii ca la o zi de muncă” – aşa începe cartea) şi să-şi încheie impecabil textele, personajele sale sînt foarte vii, chiar şi atunci cînd se pregătesc să se sinucidă sau cînd moartea e pe-aproape. Un bătrîn cade în plasa promoţiilor şi îl roagă pe fiu-so să-l ajute să-şi cumpere sicriu, doar fiindcă alţi doi moşi din sat prind o promoţie 2+1 la sicrie, altul, cînd primeşte un sicriu de la copii, le spune „cu o voce ce semăna cu zgomotul frunzelor uscate luate de vînt: Pe mine să mă îngropaţi în pielea goală”, fără cruce pe mormînt (nevastă-sa ceruse să fie incinerată). În „Prieteni” Răzvan vine să care sicriul lui Cosmin cu Daniel, prietenul său musculos care l-a convins că aşa se face între prieteni („Ne pregătim să ridicăm sicriul aşezat pe faţa de masă cu Moş Crăciun”). Răzvan se gîndeşte pe drum cu ură la Cosmin, că şi-a băgat mîna în chiloţii prietenei sale, Raluca, iar după ce clasa lor a făcut un spectacol caritabil pentru el, bolnav de leucemie, ăsta şi-a băgat picioarele şi a cheltuit toţi banii prin baruri, după ce şi-a luat şi o maşină („Ţi-ai luat banii de la spectacolul ăla de rahat şi în loc să-ţi continui tratamentul cu citostatice, stăteai numai prin baruri. Jucai la păcănele, fumai, beai gin şi mai mult ca sigur îi dădeai muie Ralucăi”). După ce-l înmormîntează, Daniel zice că era foarte bun la nu’ş ce joc, iar Răzvan îi reproşează că asta nu „înseamnă că poţi să fii o persoană de căcat”. Daniel „face o pauză, după care adaugă: / – Mi-a supt-o şi mie. / – Cine? întreb. / – Raluca”. În „Efort nerăsplătit”, cînd moare un coleg de clasă, Alin Teodorescu, digerat pe munte, i se organizează o înmormîntare glorioasă, iar cînd se sinucide o colegă, Simena, totul e supus tăcerii, nici măcar nu se ştie cînd va fi înmormîntarea. Răzvan suferă, căci murise „prima fată căreia i-am atins sînii”. Cînd profu’ de mate îl prinde cu temele nefăcute, Răzvan îi cere iertare, c-a suferit din cauza Simenei, pe care a iubit-o, iar profu’ îi zice: „- Aia era o curvă ca şi mă-sa. Ne vedem în toamnă, Răzvane. / Iar după ce a scris nota doi în dreptul numelui meu, a adăugat: / – Teodorescu ăla a fost băiat bun, nu ca tine”…
În majoritatea povestirilor din A rîs şi tata Remus Boldea s-a concentrat mai ales pe lumea tinerilor (cînd „viaţa e ameninţată de iubire”), chiar dacă nu-s neglijaţi nici copiii şi bătrînii (ar mai vrea ei!). Băieţii şi fetele au o viaţă mai intensă, mai iresponsabilă, cu nevoile lor speciale, acţionează haotic şi vorbesc colorat, slobod şi direct, exact aşa cum li se întîmpla şi tinerilor de pe vremea lui Tolstoi, doar că la Tolstoi se omorau mojicii din războaie pe sute de pagini şi nici măcar unul dintre ei nu scapă nici măcar un „blea”. Ei, ai lui Boldea mai şi înjură, se mai şi bat, beau şi mai ales ar face şi la ce te gîndeşti tu acum, dar e mai multă fantezie, caterincă şi suferinţă la capitolul acesta, c-aşa-i în (pre)adolescenţă.
Primele proze sînt atît de haioase şi de faine, încît mi-am zis că iată că avem şi noi un Etgar Keret! Dar, încetul cu încetul, textele se lungesc şi-şi mai pierd din umor, ironie şi concentrare. Nu e nici un bai, fireşte, chiar dacă mi-ar fi plăcut la nebunie să avem o carte de povestiri compusă doar din texte unu şi unu, ca la Daniil Harms (dar aşa e cînd lucrezi prea mult pe text…). Oricum, avem un debut foarte bun, o carte minunată pe care-o recomand prietenilor şi cititorilor deschişi la minte, cu simţul umorului şi care se pricep la literatură. Lectura va fi, cu siguranţă, plăcută!
Remus Boldea, A râs şi tata (povestiri), Ed. Trei, 2022
