„Să ţipi la mine cît de tare vrei. Să mă înşfaci, dar cu putere. Să mă scuturi – scutură-mă să mă cac pe mine. Bagă-mă în sperieţi. Fă în aşa fel încît să nu joc frica, ci să reacţionez cu frică. Altfel înseamnă că mă tratezi ca pe un copil mic, explică ea, şi nu-mi place cînd adulţii mă tratează aşa.”
Prin aprilie am văzut într-o librărie foarte frumoasă din Hamburg debutul literar al lui Quentin Tarantino tradus în germană, dar iată că romanul unuia din regizorii mei preferaţi a apărut şi-n română, în traducerea Iuliei Gorzo, la Editura Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, fireşte.
Romanul A fost odată la Hollywood este o „regîndire totală” a filmului cu acelaşi nume, spune Tarantino, film cu Brad Pitt, Leonardo di Caprio și Margot Robbie în rolurile principale, care a avut zece nominalizări la Oscar (cu două premii cucerite), cinci la Globurile de Aur (unde a fost desemnat cel mai bun film musical sau comedie, iar Tarantino a cîştigat premiul pentru cel mai bun scenariu) și douăsprezece la Critics’ Choice Awards. Pentru interpretarea rolului lui Cliff Booth, Brad Pitt a primit un Oscar și un premiu BAFTA. Iar acum, după ce-am citit romanul – fiindcă mi s-a părut foarte fain – am să mă mai uit o dată la film (PS: M-am uitat şi mi-a plăcut mai mult decît la prima vizionare, deci romanul îl îmbunătăţeşte, îl face şi mai bogat în detalii şi explicaţii, şi mai fain).
Acţiunea romanului are loc în 1969, la Hollywood, cum aflăm chiar din titlu, iar personajele fac parte din lumea cinematografică – actori, cascadori, regizori celebri, impresari, soţiile şi amantele lor, etc. – aşa că Quentin Tarantino se simte ca peştele în apă între ei şi asta se vede din prima pînă în ultima pagină. Deşi Tarantino nu are autocenzură nici în cinematografie, ca scriitor pare şi mai liber, şi mai direct, şi mai glumeţ, şi mai inspirat şi aş spune că personajele sale din roman îşi joacă rolurile ceva mai bine decît actorii în film:)). Oricît de fain joacă Brad Pitt, Cliff Booth din carte e mai tare, mai credibil, e o personalitate mai puternică, un om mai controversat, mai viu, mai brut(al), mai credibil. Personajul principal al romanului e Rick Dalton, actor de 42 de ani, care pe vremuri a fost mare vedetă, erou într-un serial TV de succes, iar acum e în cădere liberă, însă mai prinde un rol bun, dar şi propuneri concrete de a juca în filme europene (idee ce-l enervează la maximum, dar îl încîntă pe Cliff). Cliff este înlocuitorul, cascadorul şi şoferul lui, îi dă sfaturi utile (cînd i se aprind hainele şi intră în panică, Cliff îi spune doar să cadă, că se află într-o băltoacă, cînd trebuie să filmeze o scenă în care cade pe spate îl sfătuieşte să-şi lipească bărbia de piept etc.) şi joacă în locul lui Rick Dalton cînd acesta e beat sau prea mahmur şi, fireşte, în scenele periculoase, ca un adevărat erou al celui de-al II-lea Război Mondial ce e, iar în timp ce Rick are treabă la filmări, Cliff îi repară antena TV, admirînd-o de pe acoperiş pe nevasta lui Polanski, vrăjeşte gagici – secretare ale impresarilor, actriţe, hippioate, autostopiste, se bucură de prezenţa cîinelui său la fel de inimos şi antrenat precum e şi el şi din astea. Pe lîngă povestea personajelor din roman, mai avem şi scenariul filmului în care joacă Rick, dar şi critică de film şi foarte multe detalii despre filme (Cliff e mare fan al filmelor europene, chiar dacă Rick face mişto de el pe seama asta, spunînd că el nu se duce la cinematograf ca să citească), dar şi din viaţa unor actori şi regizori celebri, cum ar fi Roman Polanski, de exemplu – vecinul lui Rick. Un alt personaj foarte tare e Trudi Fraser, o actriţă (pardon, „un actor”) de opt ani, care o joacă super profi pe Mirabella, iar din dialogurile ei cu Rick se pot face teorii ale actorului profesionist de orice vîrstă şi sex (nu degeaba tot ei doi au şi scenele de încheiere – şi în filmul pe care-l joacă în roman, dar şi în roman). La Tarantino o să descoperiţi şi altă latură a fostului puşcăriaş Charles Manson, demonul care ar face orice pentru a reuşi în muzica rock.
Un roman foarte intens şi colorat, plin de aventuri, informaţii, bîrfe, anecdote, legături, relaţii, tehnici, detalii, secrete din lumea filmului, distractiv, dar şi doldora de subtilităţi cinematografice şi literare, care nu au cum să nu te intereseze. Lectură plăcută şi utilă!
Quentin Tarantino, A fost odată la Hollywood, trad.: Iulia Gorzo, Humanitas Fiction, 2022
